STUDIU.Cum trebuie să vorbească un politician pentru a fi considerat carismatic
Cercetătorii au descoperit că unii oameni au capacitatea înnăscută de a-şi modifica frecvenţa vocală pentru a conferi glasului calităţi ce atrag auditoriul, potrivit unui studiu realizat în Statele Unite, informează bbc.com.
Oamenii de ştiinţă spun că au descoperit ce face o voce să fie carismatică, unii oameni având abilitatea înnăscută de a-şi manipula frecvenţa vocii pentru a-i îmbogăţi calităţile, potrivit unui studiu realizat de cercetători americani.
Aceşti oameni pot folosi diferite tehnici vocale pentru a profita de acest lucru. Studiul a arătat, de asemenea, că liderii politici cu voci grave sunt percepuţi ca fiind mai dominanţi şi atrăgători.
De asemenea, cei cu o voce înaltă sunt văzuţi ca supuşi şi binevoitori.
Abilitatea de a controla frecvenţa vocii este înnăscută şi depinde de mărimea laringelui fiecărei persoane. Un laringe mare, cu coarde vocale lungi, va produce o voce gravă.
Potrivit lui Rosario Signorello, de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), liderii au capacitatea de a-şi modifica vocea pentru a fi văzuţi drept figuri dominante.
O trăsătură obişnuită a unui lider carismatic este abilitatea de a manipula calitatea vocii pentru a conferi personalităţii sale diferite tipuri de carismă. În discursurile politice, acest lucru poate fi util în a convinge publicul.
Oratorii percepuţi drept carismatici adaugă diferite inflexiuni, asprime şi alte caracteristici personalităţii prin voce, pentru a atinge aşteptările auditoriului.
În cadrul studiului, Signorello a schimbat frecvenţa vocii unor politicieni din Italia, Franţa, Portugalia şi Brazilia, printre care se află Luigi de Magistris, Francois Hollande şi Luiz Inacio Lula da Silva.
Peste 250 de participanţi la studiu au fost rugaţi să clasifice vocile prin adjective dintr-o listă de 67 de termeni, cum ar fi „necinstit”, „înfricoşător”, „dinamic”, „atrăgător”, „convingător” şi „corect”.
Perceperea unui irator a fost, de asemenea, bazată pe preferinţele culturale şi limba vorbită.
De exemplu, participanţii francezi au preferat un politician cu o voce aflată undeva între gravă şi înaltă, percepându-l ca fiind calm, prudent, demn de încredere şi corect. Italienii au preferat o voce mai gravă, văzută ca autoritară, hotărâtă şi ameninţătoare.
Schimbarea vocii pentru a deveni mai carismatic nu este un procedeu simplu. Dincolo de faptul, important de altfel, că este o capacitate înnăscută, depinde şi de tipul de carismă pe care o persoană vrea să o transmită, a mai spus Signorello.
„Nu există o reţetă general valabilă pentru a fi carismatic, dar fiecare cultură are propriile metode de manipulare a propriei voci pentru a transmite diferite tipuri de carismă”, a concluzionat Rosario Signorello.