Studiu: Persoanele care suferă de sindromul oboselii cronice prezintă anomalii cerebrale

Acest sindrom, numit de asemenea encefalomielită mialgică, se caracterizează printr-o stare de oboseală persistentă ce nu poate fi explicată şi care continuă luni de zile, chiar ani, în pofida repausului. 

Considerată maladie neurologică, afecţiunea apare deseori în mod brusc, antrenând o deteriorare rapidă şi importantă a stării de sănătate. Peste un milion de adulţi şi copii sunt afectaţi de această boală în SUA, potrivit Centrelor de control şi prevenire a bolilor (CDC).

Pentru acest nou studiu, cercetătorii au folosit imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) pe 15 pacienţi, bărbaţi şi femei, afectaţi de acest sindrom, precum şi pe un grup de control de 14 persoane de ambele sexe şi de aceeaşi vârstă, în stare bună de sănătate. 

Ei au utilizat trei tehnici diferite de IRM pentru a obţine o analiză volumetrică ce permite să se măsoare mărimea diferitelor compartimente ale creierului pentru a observa materia albă formată din fibre nervoase ce transporta mesaje între neuroni şi o altă tehnică pentru a măsura fluxul sanguin cerebral. În urma comparării diferitelor rezultate s-a constat că persoanele care suferă de sindromul oboselii cronice au un volum ceva mai mic de materie albă. Ei au de asemenea o difuzie anormală de molecule de apă într-o parte a substanţei albe a emisferei cerebrale drepte. 

În cele din urmă, cercetătorii au constatat pe subiecţii analizaţi şi care suferă de acest sindrom anomalii în două părţi ale creierului care leagă lobul frontal şi cel temporal. 

'Cu cât aceste două părţi ale creierului sunt mai anormale, mai dense ca aparenţă, cu atât mai severe sunt simptomele', a subliniat dr Michael Zeineh, profesor de radiologie la Facultatea de Medicină din Stanford, California (vest).

Aceste rezultate permit să se aibă în vedere posibilitatea de a avea un biomarker pentru sindromul oboselii cronice şi care ar putea ajuta la diagnosticarea acestei afecţiuni, a spus profesorul. 

Deşi cercetarea nu a fost efectuată decât pe 15 bolnavi, tehnicile de imagistică sunt promiţătoare ca instrument de diagnosticare pentru a identifica persoanele care suferă de această patologie, afirmă cercetătorii, precizând că s-a ajuns la un nivel de detectare de 80%.

În afară de instrumentul de diagnosticare, IRM-ul ar putea identifica, de asemenea, mecanismele creierului când boala afectează sistemul nervos central, potrivit autorilor studiului.

Ipoteza unei cauze virale este din ce în ce mai des avută în vedere, deoarece infecţia este adesea identificată ca factor de declanşare însoţit de o disfuncţie a sistemului imunitar.

Simptomele nu se limitează la o stare avansată de oboseală şi includ de asemenea dureri articulare şi musculare, migrene, umflarea ganglionilor limfatici, probleme gastro-intestinale şi tensiune arterială anormală.