Succesul Hidroelectrica

Un comunicat al Hidroelectrica difuzat în cursul zilei de miercuri către agențiile de presă arată că parcursul pozitiv pe care compania s-a înscris în ultima perioadă se consolidează. Astfel, producătorul de energie hidro raportează pentru primele nouă luni ale anului un profit brut de 681 milioane lei, la o cifră de afaceri de 2,28 miliarde lei. Doar pentru luna septembrie, Hidroelectrica a înregistrat un profit brut de circa 40 milioane de lei, la o producţie de 828 GWh.

Pe de altă parte, în contextul creşterii semnificative a puterii instalate în parcurile eoliene, Hidroelectrica a înregistrat şi o majorare a cantităţilor de energie tranzacţionate pe Piaţa de Echilibrare. Ca urmare, producția estimată în bugetul de venituri şi cheltuieli la nivelul întregului an, de 847 GWh, a fost depăşită încă de la sfârşitul lui august 2013.

Pornind de la aceste raportări pozitive, Hidroelectrica estimează că va încheia acest an cu un "profit record", care va permite recapitalizarea companiei după pierderile de anul trecut. "Profitul record estimat pentru anul 2013 conduce la recapitalizarea companiei după pierderile curente şi reportate de 689 milioane lei, înregistrate la sfârşitul anului 2012. Depăşirea principalilor indicatori de performanţă din bugetul pe anul 2013 reprezintă o certitudine în plus, în legătură cu posibilitatea Hidroelectrica de a plăti în următorii ani datoriile eşalonate în cadrul programului de reorganizare aprobat la ieşirea din insolvenţă, creditele bancare contractate şi celelalte obligaţii curente", se arată în comunicatul companiei.

Ceea ce nu spune însă acest comunicat este modul în care s-a ajuns ca producătorul de energie hidro să acumuleze respectivele datorii. În perioada guvernărilor PDL-iste, Hidroelectrica a fost abandonată intereselor ”băieților deștepți” din energie. În timp ce aceștia au profitat cât au putut de mult, Hidroelectrica a început să înregistreze pierderi din ce în ce mai mari și a ajuns practic în pragul falimentului.

Insolvența a permis Hidroelectrica să denunțe aceste contracte păguboase, care au lăsat în bugetul companiei o gaură de aproximativ 1,1 miliarde de euro. După intrarea sub administrare judiciară, Hidroeletrica a denunțat pe rând nu mai puțin de 500 de înțelegeri comerciale defavorabile.

Totodată, compania a trecut și la rezilierea majorității contractelor bilaterale cu traderii de energie, cu producătorii termo şi cu contractorii generali. Prin valorificarea energiei disponibilizate pe OPCOM, Hidroelectrica a obținut doar în primele 5 luni ale anului încasări suplimentare de 250 de milioane de lei. Pentru comparație, pe primele 5 luni ale anului 2012, producătorul de energie hidro înregistrase pierderi în valoare de 120 de milioane de lei.

În acest context, în paralel cu ”curățarea” portofoliului de clienți, Hidroelectrica a deschis acțiuni în instanță pentru recuperarea pagubelor produse pe mulți dintre traderii de energie care s-au îmbogățit pe seama contractelor bilaterale net defavorabile companiei, care le permiteau să cumpere energie la un preț cu 50% sub cel al pieței. Printre contractele care au produs pagubele cele mai semnificative se numără cele încheiate cu Alpiq Romenergie şi Alpiq Romindustries (prejudiciu de 850 milioane de lei), respectiv cu Energy Holding (prejudiciu de 1,4 miliarde de lei).

În sfârșit, tot în perioada în care Hidroelectrica s-a aflat în procedură de insolvență, au fost luate măsuri pentru reorganizarea activității pe baze de eficiență. Ca urmare, numărul filialelor a fost redus de la 13 la 7, iar cel al angajaților la 4.550.

Toate aceste măsuri și-au arătat roadele încă din debutul anului 2013, moment de la care Hidroelectrica a început să înregistreze lună de lună profituri în urcare. Privind retrospectiv, prin prisma acestor raportări pozitive, decizia privind intrarea în insolvență a companiei, puternic criticată la vremea respectivă, s-a dovedit a fi un pariu câștigător pe care statul și l-a asumat în mod curajos. Iar roadele se simt atât la buget, care nu mai este nevoit să suporte povara datoriilor crescânde ale Hidroelectrica, cât și în atractivitatea sporită pe care compania o are astăzi pentru potențiali investitori.

Privită din această perspectivă, povestea de succes a insolvenței Hidroelectrica demonstrează că statul are mult mai mult de câștigat de pe urma eficientizării companiilor aflate încă în proprietatea sa, decât din vânzarea acestora atunci când rezultatele financiare nu sunt dintre cele mai bune. Iar aici este util să privim inclusiv în direcția Oltchim sau CFR Marfă.

Ambele companii au acumulat datorii imense la buget și către furnizori, iar situația financiară delicată în care se găsesc a împiedicat finalizarea cu succes a procesului de privatizare. Cu ”investitori” de tipul Dan Diaconescu sau GFR, care nu s-au dovedit în stare să își achite obligațiile contractuale, statul nu avea decât o singură soluție legitimă: să anuleze contractele încheiate în urma licitațiilor.

Cât despre reluarea rapidă a demersurilor pentru privatizare, așa cum propuneau unii ”analiști” binevoitori în cazul CFR Marfă, este evident că ea nu ar fi putut să conducă decât spre un nou eșec. Era practic imposibil să fie atrași investitori suficient de serioși și de potenți financiar pentru a asigura resursele necesare rentabilizării CFR Marfă, în acord cu rolul său strategic, în condițiile în care premisele de la care se pornește (adică atractivitatea companiei în discuție) nu sunt îmbunătățite. De aceea, faptul că, în paralel cu procedurile de privatizare, guvernul își sporește eforturile pentru eficientizarea activității CFR Marfă demonstrează o abordare corectă și responsabilă, de natură să ofere perspective pozitive asupra viitorului companiei și al angajaților săi și să garanteze că statul va avea maximum de beneficii de pe urma vânzării pachetului majoritar de acțiuni.