Sucelile lui Băsescu redefinesc plictiseala

Să considerăm de pildă recentele sale luări de poziție în legătură cu Roșia Montană, acolo unde lucrurile au intrat până la urmă pe un făgaș și au căpătat o logică. Aici șeful statului simte nevoia să vină cu explicații, pe cât de tardive, pe atât de contradictorii.

În legătură cu exploatarea minieră, Băsescu a declarat ritos că instituțional nu se poate pronunța pe proiecte care sunt încă în dezbatere, o chestiune corectă în esență, pentru că până la promulgare nici că se poate face ceva. Dar gura păcătosului adevăr grăiește și președintele se sucește imediat și cu 180 de grade, când declară că un proiect este neconstituțional.

În 2009 nu numai că dădea verde proiectului, spunând că va pune pe masa CSAT expertiza, dar în 2011 revenea și insista că proiectul trebuie demarat pentru ca rezerva de aur a României să ajungă la 200 de tone. Azi, în 2013, președintele a sucit-o și ”știe el” că CCR va respinge o lege pe care nici măcar el nu a văzut-o încă. Sugestia voalată este de fapt o amenințare, președintele bătând șaua ca să priceapă și iapa de ce va refuza să promulge legea respectivă.

Despre aberațiile cu legea care chipurile ar fi dată cu dedicație unei firme nici măcar nu are sens să ne răcim gura de pomană, cât timp există precedent promulgat chiar de Băsescu pentru Rompetrol Rafinare S.A., în 2005. În plus, premierul a declarat de curând că este absolut de acord ca din legea ce va fi înaintată Parlamentului să fie exclusă absolut orice prevedere în afara celei care mărește redevențele în favoarea statului și a celei care impune garanții de medii suplimentare firmei în sarcină căreia revine exploatarea minieră. Deci, în cazul președintelui, fostul ”pro” acum e ”contra” și orice analiză în acest sens eșuează inutil și lamentabil.

Nu contează ce afirmă Băsescu. Azi e așa, mâine e altfel. Singura regulă care rămâne valabilă este, de fapt, o condiționare strictă. Orice lege este bună, dacă îi aduce avantaje politice politicianului Traian Băsescu. Mai au și alți politicieni, de pe alte meleaguri, momente de incoerență, dar momentele acestea se înmulțesc peste poate cu Traian Băsescu, care a devenit din președinte jucător unul cât se poate de plictisitor.