Super-legume spaţiale, create pentru ameliorarea stării generale de sănătate, ar putea fi comercializate

Concepute iniţial pentru ca astronauţii să îşi protejeze vederea în spaţiu, această descoperire ar putea conduce la o veritabilă "revoluţie" a legumelor de pe Terra, informează dailymail.co.uk.

Pentru a creşte concentraţia de nutrimente din legumele cultivate în spaţiu, plantele de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale au fost "bombardate" cu fascicule de lumină.

Deşi studiul a fost publicat într-o revistă de astronomie, Acta Astronautica, oamenii de ştiinţă consideră că această descoperire poate fi aplicată şi la sol şi ar putea să se dovedească foarte utilă pentru viitoarele studii din domenii precum alimentaţia umană la scară globală şi producţia alimentară în zonele urbane, ce vizează maximizarea producţiilor vegetale cultivate în areale restrânse.

Studiul este util şi în ceea ce priveşte analiza felului în care plantele pot fi cultivate pentru a potenţa sau pentru a diminua anumite trăsături ale lor înscrise în codurile genetice ale acestora.

Studiul a fost coordonat de cercetătoarea Elizabeth Lombardi, de la Universitatea Boulder din Colorado.

Savanţii americani au descoperit astfel că expunerea frunzelor de legume, în timpul zborurilor spaţiale, la câteva fascicule luminoase, în fiecare zi, poate duce la creşterea concentraţiei de nutrimente ce protejează retina, produse de acele plante.

Una dintre îngrijorările majore ale astronauţilor în timpul misiunilor spaţiale extinse vizează radiaţia - cu efecte dăunătoare asupra vederii - la care sunt expuşi.

Astronauţii pot să diminueze aceste efecte dăunătoare ale radiaţiei de la nivelul ochilor dacă mănâncă legume ce conţin carotenoizi, în special zeaxanthin, care stimulează sănătatea globului ocular.

Zeaxanthin poate fi ingerat şi ca supliment, dar savanţii au descoperit că organismul uman absoarbe mai bine acest carotenoid din fructe întregi şi din legume.

Actuala abordare din domeniul "grădinăritului spaţial" tinde să se concentreze pe creşterea plantelor, cât mai mari şi cât mai repede posibil, asigurându-le cantităţile optime de lumină, apă şi fertilizanţi. Totuşi, această abordare poate să influenţeze concentraţiile de nutrimente din fructele şi legumele obţinute.

"Există un schimb în contrapartidă", a explicat Barbara Demmig-Adams, profesor la Departamentul de ecologie şi biologie evolutivă de la Universitatea Boulder din Colorado, coordonatoarea studiului.

"Atunci când îndopăm plantele pe teren, ele produc multă biomasă, dar nu şi concentraţii mari de nutrimente. În schimb, dacă sunt nevoite să lupte pentru ele însele - dacă trebuie să se apere contra unor agenţi patogeni sau dacă sunt supuse unui stres fizic în acel mediu -, plantele produc compuşi de apărare care le ajută să supravieţuiască. Şi exact aceştia sunt antioxidanţii de care noi avem nevoie", a adăugat cercetătoarea americană.

Planetele produc zeaxanthin atunci când frunzele lor absorb mai multă lumină decât pot să folosească, iar acest fapt se produce când plantele sunt stresate.

De exemplu, lipsa apei poate să limiteze abilitatea plantei de a folosi toată lumina pe care o primeşte pentru a demara procesul de fotosinteză.

Pentru ca excesul de lumină să nu-i avarieze mecanismele biochimice, plantele produc zeaxanthin, un compus care înlătură în mod eficient efectele luminii excesive.

Zeaxanthin, pe care organismul uman nu poate să îl sintetizeze singur, joacă un rol similar, de protecţie, asupra ochilor.