Surpriză URIAŞĂ pentru Teo Trandafir! Se căsătoreşte pentru a treia oară
Daca Teo Trandafir nu si-a refacut viata dupa divort, nu acelasi lucru se poate spune despre fostul ei sot. Rugby-istul se iubeste de un an si jumatate cu o femeie de afaceri, Manuela. Desi a trecut de 45 de ani si a mai fost casatorit de doua ori, Constantin Iosef pare dispus si pregatit sa isi duca iubita in fata altarului.
”Se iubesc foarte mult, petrec timp impreuna, merg in vacante. Constantin a dus-o chiar si in Franta, la familia lui. A prezentat-o chiar si fostei sotii, femeia cu care el are copii. Apropiatii vorbesc deja despre o nunta, insa, cei doi nu stiu doi nu stiu daca sa faca numai o cununie civila, sau si religioasa. Constantin are cateva afaceri cu Manuela. Nu s-au imbogatit, dar nici rau nu o duc”, a declarat un apropiat al acestuia.
In 2011, Teo Trandafir marturisea ca traieste o frumoasa poveste de dragoste cu un fost rugby-ist roman, stabilit de ani buni in Franta. In 2012, ea a anuntat ca se casatoreste cu barbatul vietii sale, si a si facut acest lucru, intr-un cadru restrans. Fericirea prezentatoarei TV nu a durat, insa, decat sase luni, pentru fostul sportiv s-a decis sa divorteze.
Pe atunci, prietenii comuni au format doua tabere, fiecare aducand acuze grave la adresa celuilalt sot. In tot acest timp, Teo Trandafir a ales sa stea retrasa si sa nu dea declaratii pe acest subiect. S-a limitat la a spune ca trece printr-o perioada extrem de grea si ca are sufletul distrus de durere. Dupa ce a fost acuzat ca a stat cu vedeta TV pentru celebritate si foloase materiale, Constantin Iosef a trimis un comunicat de presa, prin care a pus esecul casniciei pe spatele fostei sotii, pe care a acuzat-o de falsitate.
Ştirile orei
Am redescoperit-o si recitit-o pe situl www.sidonia.ro
Acum cativa ani o prietena a adus in gasca o carte. Veche, groasa. Cu o poveste din perioada interbelica, cred eu. O poveste in care ne-am regasit toate, pe rand. In cel putin un personaj. Eu cred m-am regasit in toate personajele.
"Una din noi e de prisos",semnata Catrinel (pseudonimul Sidoniei Dragusanu).
Nu este un roman ca oricare. Este un roman compus din scrisorile unei fete catre prietena ei, scrisori cu intamplarile din viata acestei fete, iubirile si dezamagirile ei, lucrurile bune si rele care i se intamplau. La finele cartii exista si o scrisoare raspuns la zecile de epistole.
Cred ca e genul ala de carte care se plimba din mana in mana si povestea despre ea se duce mai departe. Nu stiu unde a ajuns cartea. Caci nu este o carte care sa stea la cineva, e musai sa plece mai departe.
Nu are nimic siropos in ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmanta, curat. Viata acelei fete este cumva la fel ca vietile noastre, desi ea traia la 1900 si ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimba niciodata.
Cumva ajungem sa fim de prisos intr-o relatie sau printr-o conjunctura la care nici nu ne-am gandit. Cumva in timpul vietii noastre ajungem sa fim "cealalta femeie", aceea pe care am urat-o asa de tare. Ajungem sa iubim iubirea altcuiva.
Cred ca fiecare dintre noi (cel putin o data in viata) a iubit barbatul altei femei, si tot cel putin o data in viata a pierdut o iubire pentru o alta femeie.
Cu dragostele nu te pui! Eu asa am auzit. Fetele astea din carte ajung sa traiasca asa ceva. Una din ele ca personaj si cealalta ca observator, implicata indirect in istoria cu iubirea. Cumva mereu exista cineva de prisos.
Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism
Am redescoperit-o si recitit-o pe situl www.sidonia.ro
Acum cativa ani o prietena a adus in gasca o carte. Veche, groasa. Cu o poveste din perioada interbelica, cred eu. O poveste in care ne-am regasit toate, pe rand. In cel putin un personaj. Eu cred m-am regasit in toate personajele.
"Una din noi e de prisos",semnata Catrinel (pseudonimul Sidoniei Dragusanu).
Nu este un roman ca oricare. Este un roman compus din scrisorile unei fete catre prietena ei, scrisori cu intamplarile din viata acestei fete, iubirile si dezamagirile ei, lucrurile bune si rele care i se intamplau. La finele cartii exista si o scrisoare raspuns la zecile de epistole.
Cred ca e genul ala de carte care se plimba din mana in mana si povestea despre ea se duce mai departe. Nu stiu unde a ajuns cartea. Caci nu este o carte care sa stea la cineva, e musai sa plece mai departe.
Nu are nimic siropos in ea, toate epistolele sunt scrise cu o sinceritate dezarmanta, curat. Viata acelei fete este cumva la fel ca vietile noastre, desi ea traia la 1900 si ceva. Dramele ei au fost dramele noastre. Unele lucruri nu se schimba niciodata.
Cumva ajungem sa fim de prisos intr-o relatie sau printr-o conjunctura la care nici nu ne-am gandit. Cumva in timpul vietii noastre ajungem sa fim "cealalta femeie", aceea pe care am urat-o asa de tare. Ajungem sa iubim iubirea altcuiva.
Cred ca fiecare dintre noi (cel putin o data in viata) a iubit barbatul altei femei, si tot cel putin o data in viata a pierdut o iubire pentru o alta femeie.
Cu dragostele nu te pui! Eu asa am auzit. Fetele astea din carte ajung sa traiasca asa ceva. Una din ele ca personaj si cealalta ca observator, implicata indirect in istoria cu iubirea. Cumva mereu exista cineva de prisos.
Chiar daca noi insine suntem de prisos, nu avem curajul sa renuntam la ceea ce credem ca este iubirea noastra. Din egoism
ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ
NOOBZ.ro