Tăriceanu: Drepturile omului nu sunt un câștig ireversibil; ce se întâmplă în România e dovada cea mai puternică

"De la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului aceste drepturi nu mai sunt doar idealurile liberalismului filosofic și un set de principii juridice abstracte. (...) De aproape șapte decenii, statele au datoria să transforme drepturile omului în garanții constituționale efective și în prevederi legale concrete. Drepturile omului seamănă cu omul, nu există cu adevărat decât atunci când sunt întrupate în texte cu putere de lege, în instituții și în practici politice. Tocmai de aceea drepturile omului nu sunt un câștig definitiv și ireversibil și ceea ce se întâmplă astăzi în România este dovada cea mai puternică. Textele care le cuprind și le proclamă pot fi deseori scrise cu litere moarte. Adesea, instituțiile nu știu sau nu vor să dea viață acestor drepturi", a afirmat Tăriceanu joi, la finalul conferinței "Drepturile Omului: O revoluție permanentă", organizată la Parlament de grupurile parlamentare ale ALDE.

El a explicat că, mai ales după anul 2001, statele au început din nou să afirme "primatul intereselor naționale asupra libertăților cetățenilor".

"Siguranța statului și rațiunea de stat par să devină din nou mai importante decât drepturile omului. În numele securității colective și sub amenințarea unor riscuri de cele mai multe ori reale, cum sunt terorismul internațional, conflictele asimetrice sau chiar crizele financiare, drepturile fundamentale ale omului sunt restrânse sau parțial suspendate. (...) Ceea ce se cuvine să ne îngrijoreze ca liberali este că astăzi drepturile omului nu mai sunt doar încălcate, ci pur și simplu limitate. (...) În zilele noastre, drepturile omului sunt limitate public prin efectul legii. Guvernele nu își mai ascund ostilitatea față de exercițiul liber al drepturilor și intenția de a se dota cu mijloacele necesare pentru a supraveghea modul în care acestea sunt exercitate de cetățeni. Avem exemple la îndemână: legi de tip Big Brother au ajuns să fie atât de banale încât sunt adoptate în diferite forme în aproape toate democrațiile contemporane", a mai spus președintele Senatului.

Potrivit acestuia, ALDE este preocupat "de o practică judiciară ce a devenit frecventă în ultimul an — cea a restrângerii drastice a exercițiului drepturilor și libertăților cetățenești în desfășurarea instrucției penale".

"O asemenea posibilitate este prevăzută de art. 53 din Constituție, ce precizează că numai legea poate dispune o asemenea restrângere și numai dacă este cu adevărat necesară într-o societate democratică. Numai că legea penală privește această restrângere ca pe o situație excepțională. Ministerul Public și, la cererea acestuia, judecători intitulați oarecum ironic de drepturi și libertăți au transformat excepția în regulă. Reținerea, arestul preventiv, încătușarea au devenit reguli procedurale larg aplicate indiferent de notorietatea și statutul celor care sunt astfel privați de dreptul lor fundamental la libertate și demnitate personală. Cum s-a ajuns aici? Printr-o înțelegere a statului de drept contrară literei și spiritului Declarației Universale a Drepturilor Omului", a explicat Tăriceanu.

Copreședintele ALDE susține că "statul de drept românesc al anului 2015 se hrănește dintr-o ideologie al cărei rost esențial este cel de a justifica presiunea în fapt și în drept.

"În România de astăzi, statul de drept desemnează, pur și simplu, o stare de fapt, cea în care instituțiile represive ale statului sunt dotate cu autoritate legală și practică, situată în afara oricărui control public, devenind imună la orice fel de critică politică sau cetățenească. Știm însă, din mărturii explicite, că acest soi de stat de drept se află sub controlul privat al serviciilor secrete, care tratează sistemul judiciar drept un câmp tactic de predilecție. Această variantă perversă a statului de drept este moștenitoarea directă a socialismului de stat. Ca și fostul regim, statul de drept românesc al anului 2015 se hrănește dintr-o ideologie al cărei rost esențial este cel de a justifica presiunea în fapt și în drept. Această ideologie este cea a luptei împotriva corupției, după cum ideologia din perioada comunistă era lupta de clasă", a adăugat Tăriceanu.

Potrivit acestuia, "în discursul public, universalitatea corupției a înlocuit complet universalitatea drepturilor omului".

"Dacă discutăm despre lupta împotriva corupției, sunt de acord că astăzi corupția este prezentă în societate la toate nivelurile. Este, câteodată, mai vizibilă și mai supărătoare decât în alte părți. Nu pot fi de acord că aceasta este o excepție românească, nici măcar într-un cadru comparativ european. Tot atât de firesc, actele de corupție mici sau mari trebuie să cadă sub incidența legii, trebuie să fie investigate, probate și sancționate. În discursul public de la noi, universalitatea corupției a înlocuit complet universalitatea drepturilor omului. Totul poate fi tratat la rubrica corupție. Orice faptă încape în categoria corupției. Tot ceea ce nu funcționează în societate, în economie, în politică este pus sub seama corupției. Corupția tinde să devină o explicație extrem de comodă și de spontană pentru tot ceea ce, în societatea românească, nu corespunde modelului unei societăți ideale", a mai spus Tăriceanu.