Tăriceanu – omul PSD în PNL sau Antonescu cârtița lui Băsescu din USL?

Poate că Antonescu are, totuși, o poziție rațională și, ori știe că Iohannis va refuza în continuare, ori speră că poate sta paravan în fața primarului din Sibiu, încercând astfel să evite atât corodarea prematură cât și atacurile la dosarele sensibile... Dar parcă nimeni nu-l crede pe Crin Antonescu capabil de un asemenea altruism... Cert este că Antonescu nu se sfiește să încalece la modul discursiv pe cai mai mari decât i s-ar cuveni, mai ales din punct de vedere al șanselor în cursa pentru Cotroceni. "Singurul contracandidat la preşedinţie de care se teme Victor Ponta sunt eu, Tăriceanu stă ca Ana Pauker în bagajele comuniştilor, iar Traian Băsescu vrea să fie liderul opoziţiei şi să izoleze PNL" a declarat la Pitești şeful liberalilor. Emfaza aceasta, oricât de maximizată, nu poate masca sofismul de care abuzează Antonescu. Detaliul determinant în cursa prezidențială nu este de cine se teme Victor Ponta sau altcineva, ci pe cine favorizează cifrele sondajelor. Din această perspectivă Crin Antonescu stă prost spre foarte prost, cu multe procente sub fostul său coleg Călin Popescu-Tăriceanu, pe care se grăbește să-l ironizeze fără grijă față de conotațiile negative ale comparației, care-i vin chiar lui mânușă. Dacă e să stăm strâmb pentru a judeca drept, înainte de a ne întreba omul cui este sau a fost Tăriceanu în PNL, ne este mult mai la îndemână interogația similară privitoare la Crin Antonescu, în USL. Cât timp disidența lui Tăriceanu în PNL s-a soldat cu o demisie la care, să fim drepți, oricine are dreptul, nu putem să privim decât cu mirare și neîncredere critica excesivă venită din partea cuiva ca Antonescu. În fond, comparativ, disidența acestuia în USL s-a finalizat cu ruperea alianței și periclitarea extremă a unui proiect politic important pentru milioane de români. Mai în glumă, mai în serios, cu o demisie suntem toți datori, în schimb, lucrurile nu sunt atât de simple în privința trădării unor aliați...

Da, reținem inclusiv că, la un moment dat Tăriceanu și-a afirmat sprijinul și adeziunea la USL, în contradictoriu cu Antonescu. Dar Tăriceanu a declarat asta public, fără sforării și intrigi, ca un răspuns politic direct față de ruperea USL pe care șeful său pe linie de partid o flutura din ce în ce mai insistent încă de anul trecut. Comparativ, Antonescu a rupt USL prin intrigi și manevre de culise, prin scandal artificial provocat și întreținut și, mai ales, prin întâlniri secrete cu Traian Băsescu. Degeaba a încercat ulterior să ridiculizeze importanța acestora. Dacă liderul PNL a uitat ce importanță determinantă a avut o simplă întâlnire pentru campania a lui Mircea Geoană, marea majoritate a românilor își amintesc exact eroarea de pilotaj prin care s-a pierdut practic posibilitatea unei departajări evidente și a permis astfel jongleriile cu voturile din diaspora. Românii s-au căptușit cu cvasi-dictatura luminată a lui Traian Băsescu, pentru încă un mandat, datorită unui rezultat în virgulă. Deci, iar, până va reține și efemerul lider PNL: nu există întâlniri secrete lipsite de importanță. Dacă Tăriceanu e văzut de Antonescu ca o Ana Pauker, cu siguranță că și liderul PNL le apare majorității românilor ca o matrioșka din interiorul căreia vor ieși la iveală, cu prima ocazie favorabilă, toate apucăturile, grandomania și camarila lui Traian Băsescu.