Tăriceanu se teme că Antonescu va deveni un preşedinte după modelul lui Băsescu?

Ultimele declaraţii ale lui Călin Popescu-Tăriceanu întăresc comportamentul atipic ale fostului lider liberal în interiorul PNL: face parte din aripa „dizidenţilor” din partid, dar nu are acelaşi comportament radical (nu s-a înscris în IRL) cu cel al colegilor de „dizidenţă”. În plus, nici Crin Antonescu nu îl tratează pe Tăriceanu cu aceeaşi unitate de măsură cu care îi tratează pe ceilalţi „dizidenţi”, pe care i-a exclus. În ultima sa intervenţie publică, Călin Popescu-Tăriceanu îşi menţine criticile faţă de linia actuală a PNL şi faţă de modul în care partidul se poziţionează în cadrul USL. Deşi nu o spune explicit, Tăriceanu avertizează că menţinerea actualului regim politic semiprezidenţial va duce pe viitor la acelaşi timp de abuzuri din partea preşedintelui pe care le-a practicat şi actualul preşedinte Traian Băsescu.

Dintre criticile recente pe care le-a făcut Călin Popescu-Tăriceanu, în interviul pentru Adevărul, la  adresa lui Crin Antonescu şi a PNL, cea mai dură este cea legată de modificarea Constituţiei şi de faptul că actualul lider al PNL a fost de acord să menţină tipul de regim existent, de tip semiprezidenţial (cu defect).

Fostul premier şi fostul lider liberal se declară nemulţumit de faptul că, după ce PNL a susţinut în mod constant pentru trecerea la o republică parlamentară, acum Crin Antonescu şi-a schimbat poziţia şi vrea menţinerea aproape intactă a reglementării funcţiei prezidenţiale în Constituţie. Şi, într-adevăr, şi pentru opinia publică şi pentru electoralul PNL poziţia lui Crin Antonescu vizavi de tipul de regim poate părea o inconsecvenţă. Totuşi, ceea ce ştim din informaţiile publice în acest moment, este că opţiunea pentru menţinerea actului tip de regim este opţiunea USL, şi nu neapărat doar a PNL. Dar, având în vedere că Antonescu este prezidenţiabilul USL la acest moment, asocierea acestei intenţii cu figura lui Crin este inevitabilă.

Tăriceanu consideră că modul în care este reglementată în prezent funcţia prezidenţială „are sădită în corpul ei germenii conflictelor interinstituţionale” şi că dacă nu se elimină din multele atribuţii pe care are le în prezent preşedintele riscăm ca „mai devreme sau mai târziu” să avem un preşedinte care va aluneca în aceleaşi derapaje ca şi actualul preşedinte. Mai mult, Tăriceanu se arată îngrijorat şi faţă de noua titulatură pe care o va avea preşedintele, aceea de şef de stat. „(…) este foarte grav şi periculos. Eu sunt foarte îngrijorat, pentru că România a mai avut şef al statului şi în perioada mareşalului Antonescu şi în perioada comunistă”, a susţinut Tăriceanu.

Şi la cine s-ar putea referi Călin Popescu-Tăriceanu (deşi în mod indirect), dacă nu la cel mai probabil viitor preşedinte (cel puţin după datele din prezent), Crin Antonescu?! Sigur, Călin Popescu-Tăriceanu a folosit un ton suficient de general şi nepersonalizat, astfel încât să se pună la adăpost de orice bănuială că s-ar fi referit la Crin Antonescu. Dar este un semnal la care Crin Antonescu ar trebui să fie atent, mai ales în condiţiile în care critica poate veni la fel de bine şi din partea unei părţi consistente din electoratul liberal, care îşi doreşte o  republică parlamentară.
Sigur, Crin Antonescu ar putea veni cu o serie de argumente la aceste critici, o parte dintre ele deja enunţate de liderul liberal. Unul dintre ele ar fi că USL doreşte modificarea Constituţiei până la finalul acestui an şi că în acest context o modificare atât de radicală nu s-ar putea face într-un termen atât de scurt. Un alt argument, tot vehiculat deja, este că se instituie titulatura de şef al statului, prin care se doreşte scoaterea preşedintelui din sfera executivă şi mutarea sa deasupra tuturor instituţiilor statului. Acest din urmă argument însă este destul de fragil, un preşedinte onorific contrastând puternic cu toate celelalte atribuţii actuale, deloc lipsite de importanţă şi deloc simbolice, care se vor a fi menţinute de viitoarea Constituţie (trimiterea legilor la reexaminare, numirea membrilor CSM, numirea premierului, sesizarea Curţii Constituţionale etc).  În acest context, deşi pare că actualul lider liberal ar fi avantajat de menţinerea atribuţiilor preşedintelui în viitoarea Constituţie, pe termen mediu şi lung, este posibil ca aceste modificări să se întoarcă împotriva sa.