Ștefan Marincea nu este o victima nevinovată

Opiniile anti-Roșia Montana au început să fie o scuză pentru a acoperi activități ilicite. De la televiziuni care își scuză încercările de fraudare a statului, la directori care au impus în instituțiile pe care le-au condus regimuri semi-dictatoriale, toți spun că li se întâmplă lucruri rele deoarece au îndrăznit să-și exprime opiniile împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Protestele au devenit așadar o umbrelă pentru impostori, un mijloc prin care aceștia se apără.

Ștefan Marincea nu este nicidecum o victimă inocentă și nici la prima demitere de la conducerea IGR. A fost numit la conducerea Institutului prima dată în 2006, pe perioadă nedeterminată, și demis în 2011 în urma unui control. A fost repus în funcție cu delegație în martie 2012, până la organizarea unui concurs pentru ocuparea acestei poziții, care însă nu a mai avut loc.

Marincea instaurase la IGR un regim de tipul celor dictatoriale. Își făcuse chiar și un mic serviciu secret și de opresiune, prin angajarea a 6 pensionari militari, a căror sarcină era să supravegheze, intimideze și influențeze angajații IGR. Când a fost demis în 2011, au fost desființate și posturile celor 6. Aceștia au fost încurajați însă de Marincea să dea Institutul în judecată și, de asemenea, le-a promis că îi va angaja înapoi dacă va reveni pe funcție, lucru care de altfel că s-a și întâmplat. Mai mult, odată revenit la conducerea Institutului, Marincea nu doar că și-a reangajat „poliția personală”, dar a făcut în așa fel încât IGR să nu se folosească de căile de atac pe care le avea în procesul cu cei 6, ceea ce a dus la pierderea acestuia și obligarea Institutului la plata unor despăgubiri consistente.

Perioada de domnie a lui Ștefan Marincea la IGR a însemnat și blocarea angajărilor pe posturi de conducere pentru persoanele care nu îi erau apropiate, posturile scoase la concurs fiind cele administative. Nu doar că și-a angajat rudele, dar a mutat o Stație de Observare cu totul în curtea soacrei sale.

Când angajații IGR s-au răzvrătit împotriva directorului-despot și au sesizat autoritățile competente cu privire la ilegalităție care se desfășoară la Institut, acesta a găsit bani pentru a angaja avocați și i-a acționat în justiție pentru calomnie pe cei care au îndrăznit să iasă de sub cuvântul său, plângere pe care instanța i-a respins-o ca fiind neîntemeiată. În comparație, Marincea s-a plâns comisiei parlamentare speciale că ar face plângere penală împotriva RMGC, dar că nu are bani de avocați. Ciudat, având în vedere că fiind vorba de o plângere penală, nici nu îți trebuie avocați.

Acesta este un rezumat al măgăriilor făcute de Marincea la conducerea IGR, lista continuând și cu altele. Cu toate acestea, a fost demis din funcție pentru că a îndrăznit să se exprime împotriva proiectului de la Roșia Montană, nu-i așa?