Teodor Baconschi - teoria întoarcerii mortului de la groapă

Personaj tragicomic, cunoscut opiniei publice mai degrabă pentru performanța votului în ritm alert de la Paris din 2009 sau ca protagonistul scenelor pasionale surprinse de paparazzi prin boscheții din Herăstrău, Teodor Baconshi a coborât recent în ringul politic într-o ipostază mult mai puțin cunoscută oamenilor de rând. Ne referim la funcția sa de vicepreşedinte al Partidului Mişcarea Populară (PMP), postură din care fostul ministru de Externe, distinsul diplomat Teodor Baconschi, a executat un lustru imaginar, dar impecabil pantofilor prezidențiali pe care încă îi mai poartă Traian Băsescu.

Într-un interviu recent, eruditul diplomat și teolog Teodor Baconschi pare preocupat de echivalentul religios al cvadraturii cercului, și anume întoarcerea mortului de la groapă. Decedatul pe care vrea să-l resusciteze Baconschi este prea puțin regretatul proiect al unificării dreptei, o cacealma politică menită de fapt să pună cu botul pe labe liberal-democrații care, dintr-un acces de independență și disperare, și-au imaginat că ieșirea din dezastrul electoral de anul trecut ar putea fi în direcția opusă Palatului Cotroceni. Emeritul teolog așa își și începe cădelnițarea lui Băsescu: cu o scurtă exorcizare în deschidere, la adresa ereticilor păcătoși din PDL, care au îndrăznit să rătăcească calea de la cele sfinte și aprobate de la Cotroceni. Zice domnia sa că vede încă posibilă o colaborare pe dreapta, inclusiv cu PDL, dar nu cu oamenii din jurul lui Vasile Blaga. Distractivă abordare, mai ales dacă estimăm că dând la o parte nesupușii lui Blaga, din tot PDL-ul ar mai rămâne Elena Udrea, care sărăcuța n-ar avea nicio problemă să-și pună destinul politic sub atenta oblăduire a divinului de la Palat.

De aici mișcările de tămâiere baconschiană la adresa lui Băsescu se întețesc și capătă ritmul alert al ștampilelor trântite în buletinele de vot de la Paris, acolo unde românii electrizați probabil de la prea mult zahăr în croissant au votat în 2009 precum o echipă de chinezi harnici. Aflăm astfel, direct de la specialist, că Băsescu este un boxer care nu a pierdut niciun meci, niciodată. Argumentația ne-ar permite desigur să afirmăm că Teodor Baconschi suferă de o formă rară de miopie care ar presupune o vizită la oftalmolog, presupunând că ar exista unii specializați pe tulburări de viziune politică. Cel puțin în ultima perioadă, adică de doi ani,  Băsescu pierde într-un ritm halucinant și, după cum se vede, dincolo de capacitatea de înțelegere a țuțărilor de tot soiul care se și vedeau aranjați pe viață în jurul sulfuroasei sale personalități. Cu mai bine de două decenii în urmă, un astfel de efort laudativ ar fi fost conservat pentru posteritate într-unul din numeroasele și voluminoasele omagii în care alt titan al națiunii, Nicolae Ceaușescu, era tămâiat cu aceeași fervoare. Dar sic transit gloria mundi și Baconschi nu-și mai poate depune fumigațiile decât în paginile -vai!- virtuale ale Evenimentului zilei alături de altele asemănătoare, dar nu atât de dibaci executate, ale Elenei Udrea.

În rest, din interviul distinsului diplomat de carieră am mai aflat mici nimicuri amuzante. Cum se poartă ”discuții” între minusculul PMP și insignifianta Forță Civică. Probabil că Baconschi i-a dat like lui MRU și acesta i-a dat share la ultimul comunicat de presă. Sau, de pildă, că Predoiu este un politician care și-ar regăsi credibilitatea pierdută numai dacă s-ar întoarce aidoma unui fiu rătăcitor la nuiaua asprului părinte de la Cotroceni. Cam pe aici ne-am atins și noi pragul maxim de suportabilitate la lingușeala de tip nord-coreean și am fost nevoiți să-i dăm lăudătorului la revedere, dar nu înainte de a ne întreba în ce măsură se simte acesta vizat de o anchetă post festum, a la Dragnea, mai ales că în ultima vreme, din tabăra de dreapta a domniei sale, am citit tot felul de teorii ciudate, de la domnul Tăpălagă, conform căruia ar exista o prezumție de vinovăție în cazul politicienilor, care nici nu ar mai necesita anchete obosite, de tip vechi, cu probe, dovezi și alte mofturi. Și mai profităm de oportunitate pentru a-i transmite o precizare conjuncturală: stimate domnule Baconschi, nu tot ce zboară se mănâncă, cum nu oricine se clatină pe picioare e neapărat un boxer.