Terminaţi cu prostiile. Avem nevoie de gazele de şist

Solidarizarea protestatarilor din Bucureşti cu cei din Pungeşti poate marca nu doar o modificare a caracterului revendicărilor din Piaţa Universităţii, dar şi începutul unei dezbateri în interiorul societăţii româneşti despre ce model de dezvoltare economică trebuie urmat pe viitor.

În orice stat aflat într-o perioadă de dezvoltare economică apar la un moment dat tensiuni sociale în legătură cu ce trebuie făcut cu resursele naturale aflate la dispoziţia comunităţii. Aşa cum este normal, acelora care militează pentru conservarea resurselor în beneficiul generaţiilor viitoare li se opun cei care consideră că doar prin exploatarea eficientă a bogăţiilor naturale se poate atinge mai repede un nivel superior de bunăstare economică. Această dezbatere se poartă înainte de toate la nivelul societăţii şi, aşa cum reiese din ce s-a scandat duminică seară, momentul acesteia este din ce în ce mai aproape şi în cazul României.

România este în prezent o economie emergentă, în care singurul avantaj real pentru investitorii străini este reprezentat de preţul relativ scăzut al mâinii de lucru. Multinaţionalele au plecat din alte părţi şi au venit la noi pentru a scădea costurile salariale şi, implicit, pentru a-şi creşte marjele de profit. Cu cât economia românească se va dezvolta mai tare, cu atât preţul mâinii de lucru va creşte până când, la un moment dat, va fi suficient de mare încât să nu mai constituie un stimulent pentru investitori. Acela va fi şi momentul în care multinaţionalele vor începe să se retragă din România în favoarea altor state cu mână de lucru mai ieftină. În întâmpinarea acelui moment, statul român trebuie să se asigure că economia românească va continua să fie una competitivă şi nu doar din punctul de vedere al costurilor salariale.

România nu a avut niciodată o abordare pragmatică în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a resurselor energetice de care dispune. Această lipsă de viziune se vede în mod egal atât în structura cheltuielilor unui român mediu cât şi în costurile energetice pe care un producător de bunuri trebuie să le suporte. Tocmai aici intervine problema utilizării gazelor de şist şi beneficiile reale pe care acestea le pot aduce economiei noastre naţionale.

Dincolo de argumentul independenţei economice faţă de Rusia, problemă pe care şi-o pun mai multe state europene, gazele de şist pot reprezenta calea prin care economia României s-ar putea eficientiza din punctul de vedere al costurilor energetice. Pentru a înţelelge mai bine cum funcţionează acest mecanism trebuie să ne uităm la ceea ce s-a petrecut în ultimii ani în SUA, pe fondul creşterii nivelului de exploatare a gazelor de şist. Desigur, economia României şi cea a Statelor Unite nu sunt comparabile din punct de vedere al mărimii sau al structurii, dar anumite mecanisme pot fi replicate.

În urmă cu mai mulţi ani, Washingtonul a luat decizia de a permite exploatarea intensivă a cantităţii interne de gaze de şist ca parte a unui plan mai mare de utilizare a rezervelor interne de energie. Dincolo de efectul economic direct, preţul gazelor naturale fiind la ora actuală în SUA de trei ori mai mic decât media europeană, această decizie a influenţat indirect întreaga economie americană.

Beneficiul principal nu a fost acela că SUA a devenit un exportator important de gaze, ci acela că, pe fondul exploatării resurselor naturale interne, costurile industriale de producţie au scăzut semnificativ. Economia americană a redevenit astfel competitivă, scăderea valorii facturilor la căldură şi electricitate reprezentând 75% din întreaga economisire datorată existenţei noilor resurse. În prezent, economia SUA se află într-o perioadă de reindustrializare, criza economică actuală fiind doar de natură să încetinească viteza acestui proces. În ultimii ani, mai multe companii americane au început să-şi readucă activitatea de producţie în State, lucru ce a fost de natură să creeze noi locuri de muncă. Într-un raport al firmei de consultanţă IHS, se precizează că decizia luată de executivul federal de a permite exploatarea industrială a gazelor de şist a sprijinit, direct sau indirect, crearea a 1,2 milioane de locuri de muncă, valoare ce până în 2020 număr ar putea atinge cifra de 3,3 milione.

Micşorarea costurilor de producţie a energiei termice şi electrice s-au reflectat în SUA nu doar în ceea ce priveşte scăderea preţului bunurilor manufacturate, dar şi în bugetul gospodăriilor. Astfel, în 2012, o familie medie de americani a economisit 1200 de dolari ca urmare a exploatării rezervelor interne de gaze naturale şi petrol. Este de asemenea estimat că această valoare va ajunge, până în 2015, la suma de 2000 de dolari.

Orice stat trebuie să ia la un moment dat o decizie în legătură cu ce model de viitor va urma. Perioada de dinaintea acestie decizii este de regulă marcată de o ruptură în societate, ruptură ce se manifestă şi printr-o utilizare exagerată a unui discurs emoţional, mai ales din partea acelora care consideră că mediul contează înainte de orice.

Deşi normale, acest gen de mesaje nu aduc nicio valoare într-o dezbatere ce trebuie purtată calm şi cu cifrele pe masă. Exploatarea oricărei resurse implică şi costuri şi riscuri de mediu, dar, atâta timp cât beneficiile pentru comunitate sunt mai mari, exploatarea devine raţională. Întrebarea pe care trebuie să ne o punem acum ca societate nu este care sunt interesele din spatele RMGC sau ale exploatării gazelor de şist. Şi aceasta este importantă, dar alta este infinit mai relevantă pentru noi toţi: care este modelul viitor de dezvoltare pe care ţara noastră trebuie să-l urmeze?