Therese Neumann, femeia care n-a mâncat şi n-a băut timp de 25 de ani

Cazuri indubitabile de inedia, in care unele persoane au trait ani de-a rindul fara hrana si fara sa bea nici macar apa, adesea in conditii de control medical strict, vin sa demonstreze convingator nu numai existenta unor energii transfizice, ci si posibilitatea convertirii lor in energii fizice, pentru a asigura mentinerea proceselor vitale. Fenomenul inedia, o data instalat, este ireversibil. Incercarea de a administra fortat hrana subiectilor, „afectati” voluntar sau nu de inedia, poate declansa hemoragii grave, punind viata acestora in pericol. Unul dintre cele mai interesante si spectaculoase aspecte ale fenomenului inedia este posibilitatea subiectului de a-si modifica in permanenta greutatea corporala, in absenta oricarei forme de alimentatie.

Cel mai cunoscut si studiat caz de inedia este al tarancii bavareze Therese Neumann. Devenita celebra si datorita stigmatelor sale, Therese Neumann nu a mai pus hrana solida in gura din anul 1922, iar din anul 1926 nu a mai baut nici lichide. Cu toate acestea, pana in momentul mortii sale, survenite in anul 1962, taranca din Konnersreuth a lucrat zi de zi la camp, dormind doar doua ore pe noapte. Ea a constituit subiectul a numeroase verificari medicale, care au confirmat de fiecare data autenticitatea fenomenului.

Un raport medical din anul 1927 arata ca, in timpul unei supravegheri severe, care a durat 15 zile, interval in care Therese Neumann nu a mancat sau baut, greutatea sa corporala a variat astfel: 55 kg in prima zi, 51 kg in a patra zi, 54 kg in a opta, 52,5 in a unsprezecea si, din nou, 55 kg in a cincisprezecea zi.

Un caz mai recent de inedia, cel al portughezei Maria Rosalina Veira, a inceput in anul 1974, ca urmare a paraliziei membrelor inferioare.