Știrea zilei de miercuri a venit de la CSM

Primul pas: plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat miercuri că Direcția Națională Anticorupție a adus „atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său”, prin modalitatea de sesizare referitoare la judecătoarea Cosma Rodica, magistrat care a refuzat arestarea preventivă a primarului Radu Mazăre.

În ultimii ani s-a împământenit în mintea românilor ideea că dacă DNA te anchetează, este clar că ești vinovat. Ei bine, nu e chiar așa. De aceea avem sistem judiciar, de aceea avem judecători, altfel n-am fi trăit în democrație, ci într-un sistem politic represiv, în care nu există dreptate, ci doar ce cred cei care au puterea să te trimită după gratii.

În ultima vreme, atitudinea procurorilor anti-corupție devenise atât de arogantă, încât aceștia își permiteau să atace judecătorii și se considerau deținătorii adevărului absolut. Cum s-a ajuns la acest lucru? Prin promovarea intensă în mass-media a dosarelor penale a unor persoane publice, în special politicieni, persoane cărora li s-a lipit eticheta „vinovat” încă dinainte ca o instanță să se pronunțe asupra acestui aspect. Ce prezumție de nevinovăție, ce proces corect, dacă erai văzut ieșind de la Parchet, era clar: ai săvârșit o infracțiune. Așa s-a întâmplat în cazul în urma căruia CSM a decis că DNA a afectat independența justiției.

Poate vă întrebați cum e posibil ca procurorii să afecteze independența justiției, ei fiind o parte a justiției. E simplu: în realitate, chiar dacă și judecătorii, și procurorii, sunt considerați magistrați, împărțirea dreptății le revine exclusiv judecătorilor. Procurorii nu sunt nimic mai mult decât niște avocați plătiți din bani publici, ca să demonstreze că anumite persoane, fizice sau juridice, au încălcat legea. Judecătorii sunt cei care decid cine are dreptate, cine a fost mai convingător în pledoaria sa, cine a adus mai multe dovezi că x sau y este vinovat sau nu. De aceea, când DNA a reacționat la refuzul judecătoarei Cosma Rodica de a-l aresta preventiv pe Radu Mazăre, instituția a încălcat independența unui judecător, insinuând că decizia acestuia a fost incorectă. Nu procurorii sunt cei care decid dacă un om trebuie sau nu arestat peventiv, ei sunt cei care spun că ar trebui arestat și își prezintă motivele, iar judecătorul este cel care ia decizia. La fel și în cazul condamnărilor: procurorii prezintă, judecătorii decid ce și cum.

Legea nu este ceva fix și extrem de concis, ea poate fi interpretată. Poate că eu interpretez legea într-un mod diferit de un procuror, poate că, potrivit interpretării mele, nu am săvârșit ceva ilegal, dar procurorul are o altă opinie, generată de un alt fel de interpretare. Nu toate dosarele instrumentate de procurori sunt atât de clare și de simple precum cel al președintelui CJ Buzău, prins în flagrant când lua mită. Unele presupun o interpretare a legii, dovadă fiind faptul că, uneori, judecătorii decid că procurorii s-au înșelat și decid să achite inculpații.

Următorul pas pe care CSM ar trebui să îl ia se referă la misterul stenogramelor apărute în presă. Acestea sunt o metodă de a pune pesiune pe judecători prin influențarea publicului și inducerea ideii că subiectul stenogramelor este vinovat. De ce sunt periculoase stenogramele apăute în presă? Pentru că de multe ori ele sunt scoase din context și cosmetizate astfel încât din ele să reiasă ceea ce vor procurorii ca noi să auzim.