„Toamna românească” se numără bobocii din presă

Problema subtilă a protestelor împotriva exploatării de la Roșia Montană a fost nu atât lipsa dialogulului cu puterea actuală cât o anumită criză de legitimitate resimțită în Piața Universității. Orice s-ar spune, Guvernul Ponta a gestionat exemplar protestele, dacă luăm ca punct de reper și termen de comparație reprimarea dură a manifestațiilor din ianuarie 2012, rămasă pe nota de plată a lui Emil Boc.

Problema însă, cum ziceam, a fost mereu a protestatarilor. Să luăm în considerare nu numai cererile strict legate de Roșia, dar și cele legate de reflectarea protestului însuși, pentru că acolo în Piață și-a făcut apariția și un soi de metaprotest. Nemulțumiri au fost legate de slaba participare inițială, acesta fiind un reflex al stilului de gândire post-comunist, eminamente cantitativ. Pe urmă, au fost iritați de slaba reflectare a protestului în mass media și mai ales de rezultatele unor sondaje de opinie din perspectiva cărora protestatarii apăreau ca o minoritate fără relevanță națională. Speculațiile din presă, unele cât se poate de articulate, despre încercările de manipulare a protestului, n-au făcut decât să toarne gaz pe foc. Dar cum să le ignori când nume sonore ale fostei guvernări și partizani de odinioară ai proiectului au încercat să tragă folos politic, uneori chiar nemijlocit, dintre protestatari? Și cum să le ignori când opiniile pertinente, puse în termeni ecologiști, au făcut loc unui ”naționalism economic” cât se poate de păgubos, cu atât mai suspect cu cât pare a fi legat prin fire invizibile de interesele rusești și Gazprom, interesat ca respingerea sub presiunea străzii a proiectului Roșia Montană să devină un precedent cu bătaie și în cazul gazelor de șist, fapt ce reprezintă un atentat direct la mult clamata independență energetică a României.

Devine astfel mai ușor de înțeles de ce o mare parte a celor implicați în protestul ecologist au fost mereu interesați în elaborarea unei argumentații pro domo, în sensul obținerii unui plus de legitimitate atât pentru cauză, cât și pentru protestatari. Personal, cred că a fost o direcție de multe ori greșită, în care argumentele pro-ecologiste au trecut adeseori pe planul doi, în urma unui ping-pong declarativ cu mass media, care chipurile nu a numărat corect participanții.

Or, o cauză nu este mai importantă sau mai corectă dacă la protest participă cu o mie de oameni în plus, e suficient să ne uităm în celelalte țări ale Uniunii Europene. În plus s-a mers și într-o direcție care a permis exagerări și denaturări care au adus un real prejudiciu cauzei pro-ecologiste. S-a vânturat de pildă în mediul online un zvon despre așa zise reflectări pozitive ale protestelor. Protestatarii au preluat cu entuziasm și au propagat articolul pe care-l vedeau ca un parti-pris evident, venind dintr-o zonă extrem de importantă din mass media internațională.

Problema este că nu s-a comunicat detaliul extrem de important că articolul, ce enunța încă din titlu o ”Toamnă românească” la paritate cu ”Primăvara arabă” și ”Vara turcă”, era opinia unei românce cu domiciliul în USA și fără nicio legătură cu CNN. Textul pe care nu l-au citit și nu l-au semnalat entuziaștii apărea la aceeași adresă, ireport.cnn.com și era următorul:

"What's CNN iReport all about? CNN iReport invites you to take part in the news with CNN. Your voice, together with other iReporters, helps shape what CNN covers and how. Learn more on the About CNN iReport page. How is this section different from the rest of CNN.com?

Everything you see on iReport starts with someone in the CNN audience. Stories submitted to CNN iReport are not edited fact-checked or screened before they post."

Mai pe românește, siteul ireport este o platformă de dezbatere liberă, cetățenească, pusă la dispoziția oricui dorește să posteze o părere sau o opinie, de care CNN se și delimitează în termeni clari, declarând că articolele ce apar acolo sunt strict pe răspunderea celor care le publică. Și mai pe înțelesul nostru, blogul respectiv are cam aceeași încărcătură ”jurnalistică” pe care o solicită și mass media autohtonă, când îi îndeamnă pe români să contribuie dacă au fost martori la un eveniment pe care l-au filmat eventual cu telefonul mobil. Subțire, nu?

Ceea ce în America este numit citizen journalism, nu presupune nici calificare și cu atât mai puțin pricepere. Cel puțin în acest caz, distinsa autoare de peste ocean a scris articolul în urma lecturării altor materiale de presă, din combinatorica respectivă și din goana peniței scăpând câteva greșeli despre care am putea spune că sunt chiar amuzante. RomâniaTV, de pildă, este văzut din Statele Unite ca fiind canal public. Probabil sub influența articolului din Deutsche Welle și traducând mecanic, denumește protestele ecologiste ca fiind cele mai mari de la căderea comunismului, ceea lasă de înțeles că românii nici nu făceau altceva, pe vremea lui Ceaușescu, decât proteste de acest gen. Spre final scapă hățurile de-a dreptul, iar articolul se și răstoarnă apoteotic în miriștea unui lirism înduioșător: protestele acestea au unit sute de mii de oameni din Washington D.C. până în Kathmandu...

Până la urmă, entuziasmul autoarei nici nu ar fi ajuns să fie perceput ca o manipulare păguboasă a protestului din Piața Universității, dacă un exaltat și nu foarte priceput colaborator al cotidianului Adevărul nu ar fi confundat un blog cu CNN, la distanță de o literă în adresă. Punem noi punctul pe i-ul care lipsește din ”știrea” republicată pe site-ul Adevărul sub titlul ”CNN: „Primăvara Arabă, Vara Turcească, Toamna Românească. Protestele românilor, un model de demonstraţii paşnice” Stimați colegi, adevărul nu este întotdeauna la voi, iReport NU este CNN, iar toamna românească la care se face referire este pesemne aceea cu Marin Moraru și Draga Olteanu- Matei în rolurile principale, numărând bobocii și borcanele cu murături.