Torționarii comuniști în atenția presei internaționale

Celebra publicaţie The Economist alocă un articol de fond celebrului deja caz Vişnescu, ocazie cu care enumeră dramele provocate de asemenea figuri sinistre. Revista britanică prezintă povestea lui Valentin Cristea, un fost inginer în vârstă de 83 de ani din Comarnic, arestat în 1956 pentru legături cu grupurile de rezistenţă anti-comunistă şi condamnat la 5 ani de închisoare, ispăşiţi în închisoarea de la Râmnicu Sărat unde au fost persecutaţi, printre alţii, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu sau Ion Mihalache, cel care şi-a găsit sfârşitul după gratii.

Regimul dur de detenţie a rămas întipărit în memoria lui Cristea. Fostul inginer povesteşte cum a fost pedepsit prin izolare din cauză că a ciocănit în perete, încercând să utilizeze codul Morse pentru a comunica cu alţi deţinuţi.

Cazul Vişinescu, care a condus închisoarea de la Râmnicu Sărat între 1956 şi 1963, a fost adus recent în atenţia procurorilor de către Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Scopul? Acuzarea oficială a lui Vişinescu de crime grave în contextul legăturilor cu moartea a şase deţinuţi politici. Institutul şi-a anunţat intenţia de a înmâna procuraturii 35 de dosare conţinând cazuri similare cu ale lui Vişinescu.

The Economist remarcă faptul că în ciuda presiunii publice, şansele ca Vişinescu, acum în vârstă de 87 de ani, să fie supus unui proces şi să fie condamnat sunt foarte mici. Andrei Muraru, directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi-a exprimat suspiciunea în acest sens. Ion Vasilache, şeful procuraturii militare în responsabilitatea căreia intră cazul Vişinescu a declarat publicaţiei britanice că din 2009 nu i-a cerut nimeni să se ocupe de astfel de cazuri şi că procuratura militară a declinat în trecut astfel de cauze din cauză că nu mai avea competenţă în urma schimbărilor legislative din ultimii ani.

O posibilă explicaţie a faptului că Vişinescu s-ar putea să nu ajungă la tribunal este legată de posibila prescriere a faptelor localizate în 1957, cu toate că, în conformitate cu documentul IICCMR înmânat procurprilor, prescrierea perioadei pentru crimele de care este acuzat Vişinescu încă nu a expirat.

Cazul Vişinescu devine foarte important pentru împăcarea noastră cu trecutul. Dincolo de atenţia publică specială de care s-a bucurat, surprinzătoare chiar şi pentru cei care au adus subiectul în atenţia opiniei publice, Vişinescu ar putea fi primul comandant al unui gulag de pedepsire a deţinuţilor politici condamnaţi în România.

În ce măsură, cei aproape jumătate de milion de deţinuţi politici închişi în puşcăriile comuniste din România îşi vor găsi dreptatea, fie ea şi simbolică, prin judecarea cazului Vişinescu, este o problemă la care nimeni, deocamdată, nu oferă un răspuns.