Torționarii torturați

În sfârșit, o soluție concretă pentru rezolvarea unei probleme care persistă de așa mult timp, neglijată până acum de cei aflați la putere, dar retrăită zilnic de foștii deținuți politici și familiile lor. Dincolo de a fi o situație restrânsă, la nivelul celor afectați în mod direct de un regim opresiv, nepedepsirea torționarilor ne afectează pe toți, afectează starea societății românești de aproape 24 de ani.

Au ieșit la iveală doi dintre cei care o făcut o carieră din a abuza fizic și psihic deținuții politici ai regimului comunist, dar urmările continuă, pe lista Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) figurând încă 32 de nume. Decizia urmăririi și pedepsirii acestor ființe, care aspiră la condiția umană, reprezintă o dovadă că măcar în cel de-al doisprezecelea ceas se mai face dreptate, o dovadă a faptului că acești torționari vor plăti pentru ce au făcut.

O fi o dreptate simbolică și mai ales morală, e drept, pentru că așa cum banii nu pot cumpăra fericirea, nu pot cumpăra nici anii pierduți în penitenciarele comuniste, nici nu pot compensa torturile și umilințele prin care victimele regimului comunist au trecut ori durerea familiei și a celor apropiați prizonierilor, dar e dreptate.

Extrapolând, identificarea și pedepsirea torționarilor nu aduce alinare și dreptate doar în viețile celor implicați direct în toată această poveste, ci nouă tuturor, societății românești. Este cam târziu venită această inițiativă, e adevărat, dar ne putem consola măcar cu faptul că putem asocia fețe personajelor despre care am auzit așa de multe lucruri grave, avem posibilitatea de a merge mai departe, lăsând în urmă trecutul nefericit.

Fără a fi vorba de legea talionului, ne putem gândi că acești torționari vor trăi ultimii ani din viață experimentând la un nivel mult scăzut neliniștea, teama și tumultul trăit de deținuții politici, unii dintre ei care au mai avut șansa unui nou început.

Lăsând la o parte sentimentele care ne încearcă în momentul în care ne gândim la acești torționari sau rememorăm experiențe prin care am trecut noi, părinții noștri, bunicii noștri, întrebarea care persistă în mintea fiecăruia este de ce s-a ajuns până aici, de ce au trebuit să treacă aproape 24 de ani pentru ca măsurile concrete împotriva acestă persoane să fie luate.

Așa cum acum a fost posibilă identificarea acestor torționari, tot așa putea fi facilitată, sprijinită și promovată o anchetă în sensul demascării acestor indivizi care își trăiesc bătrânețile foarte liniștiți, fără să aibă grija zilei de mâine cu mult înainte de 2013. În anii de guvernare ai PDL, pe perioada celor aproape două mandate ale lui Traian Băsescu în funcția de șef al statului, oare nu trebuia avută în vedere și această problemă atât de veche și tutuși actuală a societății românești?

Ne-am săturat de condamnările publice ale unui sistem care a fost aproape fatal României, care au rămas însă doar la nivel discursiv, transmise în încercarea de a câștiga capital de imagine empatizând cu grup de oameni care au suferit de pe urma acestui sistem, care transmise printr-o abordare populistă sunt servite pe tavă unei societăți flămânde pentru dreptate cu scopul de a mai câștiga câteva voturi.

Decizia anchetării și pedepsirii torționarilor, decizia concretă care s-a luat cu privire la plata a 25% până la 75% din pensie către victime reprezintă dovada faptului că am ieșit din acest cerc vicios în care clasa politică condamnă comunismul, torționarii trăiesc liniștiți printre noi și nu se întâmplă nimic.