Torţionarii. E vremea pedepsei

Proiectul prevede ca anchetatorilor şi gardienilor comunişti să li se reţină din venituri o sumă cuprinsă între 25 şi 50% pe o perioadă de minim doi ani. Banii ar urma să fie depuşi într-un fond de unde se vor plăti despăgubiri victimelor care au mai supravieţuit. Propunerea vine în contextul în care foştii comandanţi şi gardieni din închisorile comuniste ce au ieşit la pensie din Ministerul Afacerilor Interne au venituri de mii de euro, în timp ce un fost deţinut politic primeşte doar 150 de euro în plus la pensie pentru tot ce a îndurat.

Proiectul de lege a fost alcătuit ca urmare a unei campanii media realizate de cotidianul Gândul în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Campania încearcă demascarea fostelor cadre din Administraţia Penitenciarelor care au săvârşit acte de cruzime faţă de deţinuţii politici între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 şi care nu au fost traşi la răspundere în niciun fel după Revoluţie.

Statul român a condamnat în mod public, în decembrie 2006, regimul comunist şi crimele comise de acesta, dar situaţia acelora care au gândit şi au pus în practică aparatul represiv nu s-a schimbat aproape deloc. Mulţi dintre ei au continuat să-şi trăiască liniştiţi vieţile, nu de puţine ori având pensii mari ca urmare a unei cariere încheiate în Ministerul de Interne sau Apărării. Proiectul de lege menţionat anterior reprezintă prima formă prin care statul român îşi propune să-i tragă la răspundere pe aceştia în mod concret.

Deşi valoarea despăgubirilor va fi în cel mai bun caz simbolică în comparaţie cu actele de cruzime săvârşite de torţionarii regimului comunist, ele reprezintă prima formă concretă prin care aceştia ar fi pedepsiţi pentru ce au făcut. Reparaţiile sunt în primul rând de ordin moral, o formă prin care victimelor represiunii politice comuniste să le fie recunoscute patimile.

Dincolo de aspectul moral, propunerea de lege mai are şi un altfel de încărcătură simbolică. În 2009, la moartea generalului Nicolae Pleşiţă, cotidianul parizian Le Monde afirma despre clasa politică din România că “nu a avut nu a avut niciodată voinţa de a rezolva dosarele torţionarilor”. Pleşiţă a înăbuşit în 1977 revolta minerilor din Valea Jiului şi a intermediat mai apoi, ca şef al Direcţiei de Informaţii Externe, relaţia dintre România şi Carlos Şacalul, în urma căreia mai mulţi disidenţi români au fost ucişi. El reprezenta, în opinia francezilor, cea mai bună dovadă a lipsei de voinţă din partea politicienilor români, nefiind tras la răspundere după 1989 şi având la moartea sa o pensie de 1.500 de euro şi o casă în cartierul Primăverii. Din acest punct de vedere, proiectul de lege care vrea să-i tragă la răspundere pe foştii torţionari comunişti poate reprezenta un moment de la care întreaga clasă politică românească să înveţe că suntem datori să pedepsim crimele comise în regimurile totalitare.