Torţionarul VIŞINESCU, nostalgic după temniţa de la Râmnicu Sărat: Păcat că a ajuns în PARAGINĂ
Alexandru Vişinescu s-a uitat, în instanţă, la fotografii ale Penitenciarului Râmnicu Sărat pe care l-a condus cu zeci de ani în urmă, doar după ce judecătorul a insistat, fostul comandant de penitenciar comunist răspunzând: "Le ştiu. Păcat că a ajuns în paragină".
Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost invitat să privească fotografiile şi imaginile existente ca probe la dosarul în care este judecat pentru cirme împotriva umanităţii.
Deşi poftit în faţă, aproape de planşa pe care erau proiectate fotografiile, Vişinescu nu le privea, aşa că judecătorul a oprit vizionarea şi l-a întrebat de ce nu priveşte fotografiile. Acesta nu a răspuns iar vizionare a continuat. Vişinescu a început să privească aleatoriu unele fotografii dintre cele prezentate şi să povestească: "...Maniu avea rude la Cluj, parcă....au venit...nu existau înhumări fără să fie acolo procuratura militară, doar că nu trebuia să fie public transportul cadavrelor....".
Judecătorul l-a oprit pe Vişinescu şi l-a întrebat din nou de ce nu se uită la fotografii, dacă îi vine greu sau resimte sentimente puternice, dar Vişinescu l-a ignorat şi a continuat: "Cu Mihalache...am avut discuţii cu el. Poate că nu-l simpatizam dar vorbeam...".
"De ce nu vă uitaţi la fotografii?", a insistat pe un ton ferm judecătorul moment în care Vişinescu a răspuns: "Nu, de ce? Le ştiu...Păcat că a ajuns în paragină. Nu-i adevărat ce se spune doamnă".
"Înainte era curat, uitaţi la halul în care este acum. Era curat în celule. Nu mergeam zilnic acolo, dar era curat. Eu aveam biroul în afara penitenciarului", a mai spus Vişinescu în faţa judecătorului care încerca să-l oprească, explicându-i că nu dă declaraţie, ci trebuie să privească probele.
Vişinescu s-a conformat în cele din urmă şi a început să se uite la toate fotografiile prezentate, făcând adăugiri la cele care îi trezeau amintiri din acea perioadă.
"Pogănean, pe el eu l-am trimis la Bucureşti. Este cel cu picioarele, iar el în schimb îmi tot spunea că voi răspunde pentru ce am făcut. Este părerea lui. Aşa a venit acolo. Cu problema asta. Era bolnav. El era singurul care spunea pe faţă că voi răspunde. Este treaba lui, să vorbească ce vrea.....", şi-a amintit Vişinescu.
Întrebat de judecător dacă s-a supărat pe acest deţinut pentru cele spuse Vişinescu a răspuns: "Nicidecum, nu m-am supărat pe el. Direcţia este de vină".
În timpul istorisilor sale, Vişinescu a mai menţionat că "Mihalache vroia cât mai puţină sare în mămăligă", că "nu există deţinuţi înhumaţi în pivniţa închisorii" şi că "pentru cei decedaţi se făceau sicrie". "Nu pot să înţeleg, nu e nimic real. Eu sunt uimit de ce am văzut aici, de aceşti oameni în toată firea care să vorbească în felul acesta", s-a răstit Vişinescu.
Judecătorul a notat că Vişinescu confimă veridicitatea fotografiilor prezentate iar după terminarea vizionării lor l-a întrebat din nou pe acesta de ce nu s-a uitat la ele: "Ce este nou pentru dumneavoastră eu ştiu deja, nu mă mai interesează pozele", i-a răspuns fostul comandant magistratului.
Întrebat despre izolarea deţinuţilor, Vişinescu a spus în instanţă "izolarea însemna că (deţinutul - n.r.) nu era în camera lui".
Instanţa va continua vizionarea probelor audio-video în 25 februarie, dată până la care i-a cerut lui Alexandru Vişinescu să decidă dacă dă sau nu declaraţie în dosar.
Procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au trimis în judecată pe Alexandru Vişinescu pentru infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Procesul lui Alexandru Vişinescu a început în 24 septembrie 2014.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".