JOIA Mare sau JOIA Neagră. Ce semnificaţie are această ZI pentru creştini

Spălarea picioarelor ucenicilor-un gest de smerenie

Rememorând evenimentele din Joia Mare, înţelegem măreţia gestului făcut de Hristos care a spălat picioarele ucenicilor Săi, o pildă de smerenie dăruită lor şi nouă. (Ioan 13, 1-17). După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: " Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pilda, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi." ( Ioan 13, 12-15).

Cina cea de Taină şi Taina Sfintei Împărtăşanii

Când Iisus s-a întâlnit cu ucenicii, ei şi-au dat seama că sufletul Lui era adânc împovărat; deşi nu cunoşteau cauza, cu toţii simţeau aceeaşi durere împreună cu El. Când ucenicii s-au adunat în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundă tristeţe."Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu". Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt-o şi le-a dat lor, zicând: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor". În Evanghelia de la Luca, după ce Domnul Hristos a rostit aceste cuvinte, a rânduit: "Aceasta să faceţi întru pomenirea mea!", iar aceste cuvinte sunt considerate un testament al Iubirii Lui Hristos faţă de oameni". După ce a cinat, Iisus a luat paharul şi a spus: "Acest pahar este Legea cea Nouă , întru Sângele Meu, care se varsă pentru Voi" (Luca 22, 19-20). La Cina cea de Taină , Iisus a instituit Sfânta Taină a Împărtăşaniei, prevestind patimile pe care le va îndura.

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani

Tot în Joia Mare, Iisus a rostit o rugăciune în renumita Grădină Ghetsimani, din Ţara Sfântă, rugă fierbinte adresată Tatălui Ceresc. Aici era locul cel mai liniştit, preferat de Iisus, când El venea în Ierusalim.

În acea noapte, Mântuitorul s-a retras să se roage, lăsându-i pe ucenici să privegheze. Rugăciunea înălţată de Iisus în Grădina Ghetsimani, în acea noapte, este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, prin puterea ei de a ispăşi pentru păcatele lumii. Atunci, Iisus s-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toţi credincioşii, incluzând tot neamul omenesc (Evanghelia lui Ioan, capitolul 17).

În cele din urmă, după a treia rugă, Iisus i-a găsit pe ucenicii Săi, lăsaţi să privegheze, tot adormiţi. Atunci, Iisus le-a zis: "Sculaţi-vă, s-a apropiat cel ce m-a vândut!". Iisus a intuit că, în timp ce El se ruga cu lacrimi fierbinţi, voind să împlinească voia Tatălui ceresc, Grădina Ghetsimani s-a umplut de soldaţi. Cu toţii s-au îndreptat cu făcliile aprinse spre Iisus. În fruntea lor mergea Iuda. 

Trădarea şi prinderea Domnului nostru Iisus

Iuda, unul dintre cei 12 ucenici ai Domnului Iisus, a venit însoţit de o mulţime înarmată cu săbii şi cu ciomege. Atunci, vânzătorul Iuda a dat un semn de recunoaştere însoţitorilor lui: " Pe care-l voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe el!".

"Iuda a folosit această formulă de identificare, sărutul, care este expresia văzută şi simţită a dragostei dintre om şi Dumnezeu. Şi, apropiindu-se de Iisus, Iuda i S-a adresat: "Bucură-Te, Învăţătorule!"; apoi, L-a sărutat pe Iisus, iar acesta i-a zis: "Prietene, pentru ce ai venit?" Atunci, însoţitorii lui Iuda s-au apropiat de Iisus şi L-au prins, precizează preotul Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.