Traian Băsescu, acest Dan Diaconescu al privatizării CFR Marfă

„Povestea” privatizării CFR Marfă nu este despre feţi frumoşi şi zmei, nu este despre Gruia Stoica, nu este nici măcar despre siguranţa miilor de angajaţi ai companiei! Dezbaterea publică şi atacurile furibunde din ultima vreme ale lui Băsescu pe subiectul CFR Marfă sunt doar politică as usual pentru un politician care simte că nu are garantat un exit sigur din funcţia de la Cotroceni.

Practic, Băsescu a preluat modelul testat deja anul trecut de Dan Diaconescu în cazul privatizării Oltchim. Chiar dacă, la nivel de formă, cele două situaţii diferă, obiectivul de fond este acelaşi: administrarea unei lovituri puternice lui Victor Ponta şi USL. Nu m-ar mira ca, în două săptămâni, să îl vedem chiar pe preşedinte pe la uşile ceferiştilor, cum flutura saci cu bani pentru salarii. Sau să organizeze o conferinţă de presă de la pupitrul Cotrocenilor, în care să declare că a găsit un flex – arma presupusei crime – în portbagajul lui Gruia Stoica. Nevoia de senzaţional, de otevizare, de ocupare cu forţa a agendei publice, de a fi băgat în seamă cu orice preţ sunt argumente suficiente pentru ca Traian Băsescu să continue circul CFR.

Ce urmăreşte preşedintele României prin deschiderea acestui front? Aici răspunsul se complică, pentru că intervenţiile sale şi ale consilierilor săi se dezvoltă pe mai multe paliere politice, dar şi de imagine.

În primul rând, Băsescu le arată tuturor pedeliştilor aflaţi între mărul proaspăt al PMP şi trandafirul ofilit al PDL cine va face, de acum înainte, adevărata opoziţie la USL. Tabăra Blaga, în tot acest peisaj, este mai ruginită decât toate vagoanele de marfă la un loc.

Băsescu încearcă să ofere muniţie celor din Mişcarea Populară, care în lipsa unui imbold de la tătuca Băsescu par doar nişte grădinari scoşi cu mărul la tablă, incapabili să lovească în vreun fel în în Ponta sau USL. Nu în ultimul rând, sabotează unul din principalele obiective asumate de Guvernul României în discuţiile cu instituţiile financiare internaţionale. Un eventual eşec al privatizării îi garantează, pe de o parte, repunerea obiectivului CFR Marfă pe masa negocierilor cu FMI din toamnă şi, implicit, prelungirea temei până undeva spre octombrie-noiembrie. Băsescu ar fi Dan Diaconescu la puterea a doua.

Ce riscă preşedintele României în contextul atacului lansat la adresa lui Victor Ponta şi a Guvernului? Dat fiind că din zona opoziţiei nu pare că exista vreun alt capabil care să atace subiectul, Traian Băsescu va fi perceput atât intern, cât mai ales internaţional (!) ca fiind cel care încalcă pactul de coabitare. Intern, majoritatea românilor se pregăteşte de concediu şi s-a săturat de scandal. Pentru extern, pe de altă parte, tactica băţului prin gardul lui Ponta îl poate rupe definitiv de orice sprijin viitor. Scandal între instituţiile statului înseamna în ochii Occidentului instabilitate, iar instabilitatea a atras întotdeauna discuţii (sau urecheli) menite să calmeze spiritele.

Dacă, în tot acest context, mai adăugăm şahul dat de Ponta prin trimiterea HG-ului privatizării în CSAT, argumentul prezentat de Fenechiu, conform căruia toate vagoanele CFR Marfă ar valora până în 70 mil. Euro (în contextul în care Gruia dă pe companie 200 mil.!) şi nemulţumirea FMI în cazul unei privatizări eşuate şi vom vedea că Traian Băsescu umblă pe nisipuri mişcătoare. La fel ca Dan Diaconescu, şi Băsescu poate câştiga vizibilitate pe termen scurt, riscând însă ieşirea din prim-planul politic pe termen mediu şi lung. În plus, pe lângă celebra Flotă, Traian Băsescu riscă să îşi lege gâtul politic de o altă ancoră ce cântăreşte mult prea mult: sabotarea politicianistă a privatizării CFR Marfă, companie strategică pe care, în caz contrar, o va paşte falimentul.