Traian Băsescu îi duce dorul lui Emil Boc
Obișnuit să sune la guvern și să i se răspundă cu ”da, șefu, sigur, șefu”, Traian Băsescu suferă de dorul lui Emil Boc.
Nici la depunerea jurământului de către noul ministru al Economiei, președintele Traian Băsescu n-a reușit să se limiteze la discursul oficial și urările de succes de rigoare. Povestea de la numirea lui Cazanciuc sau de la numirea Ramonei Mănescu s-a repetat aidoma și la numirea lui Andrei Gerea. Cu tot arbitrajul CCR, care îi atrăgea atenția încă din vara anului trecut că și-a depășit atribuțiile și interferează cu activitatea guvernului, sfidând Constituția, Băsescu nu se poate abține și, indiferent cine apare la ușa Cotrocenilor pentru preluarea unui portofoliu ministerial, trebuie să asculte, că vrea sau nu, monologul inept care trasează sarcini și îndatoriri, fixează ținte și priorități și, în esență, reprezintă un abuz al președintelui, care suferă de mania ”indicățiilor” ceaușiste.
Asemenea dictatorului comunist, Băsescu simte nevoia imperioasă de a trasa sarcini ”prețioase” în lanul de porumb și, precum Ceaușescu, are pretenția ca cei din jur să nu crâcnească, eventual să-și ia atenți notițe. Această pornire este nu numai o dovadă de gândire autocratică din partea celui care se pretinde ”tătuca națiunii” și care nu admite contrazicere și nici consiliere reală. Este până la urmă dovada clară a unei lipse totale de bun simț și a unui hiatus comportamental pe fond de lipsă de educație, pentru că cel care aberează public în acest fel pretinde că se pricepe în toate acele domenii mult mai bine și peste capul specialiștilor care vin să ia până la urmă o simplă numire formală din mâna acestuia.
Un asemenea personaj nu este numai odios și blamabil pentru că, așa cum a subliniat și CCR, încalecă guvernul și interferează cu activitatea acestuia. Este cu atât mai periculos cu cât ocupă o funcție mai influentă, pentru că pe termen lung el este mediul ideal de cultură al unor veritabile bacterii umane care atacă însăși structura statului și a societății, acele nonvalori profesionale, țuțării și lingăii care știu că în preajma autocratului priceput la toate au doar două îndatoriri: să se supună și să lingușească. Obișnuit să sune la guvern și să i se răspundă cu ”da, șefu, sigur, șefu”, Traian Băsescu suferă de dorul lui Emil Boc. În lipsa singurului demnitar care l-a suportat cu masochism și i-a înghițit fără comentarii stilul răstit-poruncitor, președintele vorbește singur, precum radioul uitat deschis. Dinspre Palatul Cotroceni, periodic, se aud cotele apelor Dunării...
Ştirile orei
se poate afirma acelasi lucru si despre tine fara probleme...si tot fara argumente...
In ceea ce priveste "o simplă numire formală din mâna acestuia",mai cauta ,vezi cazul Nicolai si mai vorbim....