Traian Băsescu încearcă să izoleze PDL pe dreapta

Cel mai des întâlnit subiect în piața politică actuală este deopotrivă slăbiciunea PDL, descris ca o veritabilă verigă slabă a dreptei din România, precum și noul și misteriosul partid care se presupune că va apărea până la sfârșitul anului. Conform modelului oferit de PDL dar și ca un răspuns direct la ofensa adusă de Vasile Blaga, noul partid urmează să candideze atât la europarlamentare, cât și la prezidențiale de unul singur. Informația ”scăpată” pe surse este un exemplu tipic de mesaj politic destinat să bată șaua ca să priceapă iapa.

Să luăm prima inadvertență, poate cea mai frapantă. Pentru a da naștere noii formațiuni urmează să fuzioneze Mișcarea Populară și Forța Civică. Deci partidul neînscris încă legal al popularilor urmează să se unească cu fantomatica forță civică pentru a da naștere unei noi formațiuni. De ce este nevoie de acest artificiu în care o formațiune care încă nu există se va uni cu alta care abia de mai respiră, pentru a obține a treia formațiune politică nenumită, care se presupune că va fi ceea ce celelalte două nu au reușit să fie, nu rezultă logic. În mod normal o uniune reprezintă alinierea unor beneficii și puncte tari, care împreună să devină mai relevante decât erau luate separat. Dar toate aceste forțe politice se laudă numai cu puncte slabe și inventar negativ. Singurul beneficiu politic pe care și-l dispută este filiația prezidențială. Atât popularii lui Eugen Tomac, cât și Forța Civică a lui MRU se pretind a reprezenta și fructifica moștenirea politică a lui Traian Băsescu. Nu numai că cele două formațiuni vin doar cu un singur beneficiu comun ca zestre, dar acesta este relativ, în sensul în care se va vedea în campaniile electorale viitoare că referirea la mandatele lui Traian Băsescu le va asigura un număr de voturi, dar îi va și costa în egală măsură procente importante.

A doua inadvertență vizibilă este inconsistența acestui proiect. Să spunem că și în politică prima impresie contează, or, în cazul acestei formațiuni prezentată ca ”salvatoare a dreptei”, prima impresie creată este negativă. Un partid despre care se zvonește, despre care nu se știe nici numele dar în legătură cu care se vehiculează deja numele europarlamentarilor precum și al candidatului la prezidențiale, ei bine, o astfel de formațiune deși este anunțată a fi de dreapta, pare să pornească la drum cu stângul. Sugestia unor astfel de zvonistici este străvezie. Nici nu contează cum se va numi partidul, important este să înțelegem că acesta și numai acesta va reprezenta voința politică a președintelui Traian Băsescu, începând din 2014. Și astfel revenim la esența problemei, subiectul politic cel mai la modă în prezent, slăbiciunea PDL.

Desigur că PDL este slăbit, slăbiciune cu atât mai evidentă cu cât ne alegem punctul de referință mai departe în trecutul formațiunii. Partidul lui Blaga este doar umbra colosului de altădată. Dar la slăbiciunea conjuncturală, perpetuată de inabilitatea liberal-democraților în opoziție și inapetența lor pentru combat politic, vine să pună umărul, deloc dezinteresat și președintele Băsescu. Schimbul recent de replici și declarații politice sunt semnele evidente ale unei lupte fără speranțe de armistițiu sau mediere. Lupta între cei doi oameni politici, ne referim la Blaga și la Băsescu, este singura relevantă. De deznodământul acesteia depinde viitorul politic al PDL și cine va face parte din acesta. Dar cei doi lideri, la un loc, nu credem că mai este posibil să funcționeze nici măcar într-un viitor îndepărtat.

Vasile Blaga a strâns în el deopotrivă ambiția politică dar și frustrările provocate de fostul său lider politic și joacă acum cu îndrăzneală totul pe o carte. Nicio fuziune nu este posibilă până la europarlamentare și, în funcție de rezultate, se va decide cine cu cine fuzionează, dacă vor rămâne toți jucătorii pe teren. Mesajul este dur și fără menajamente: posibil ca PDL să obțină un rezultat slab spre mediocru, dar înafara partidului nu există supraviețuire politică pentru armata de orgolii și ambiții care gravitează acum în raza de acțiune a președintelui.

Această miză enunțată de Blaga, spusă nu întâmplător exact în aceeași termeni veninoși în care Elena Udrea îi transmitea Monicăi Macovei să-și încerce puterile ca independent la europarlamentare, pare să-i provoace vise rele lui Traian Băsescu.

Acesta mizează totul în prezent pe un plan bine pus la punct de izolare a lui Blaga și a apropiaților săi, primul pas fiind decredibilizarea lui Predoiu și minimizarea șanselor sale la prezidențiale. În funcție de rezultate, atacurile lui Băsescu vor continua în acest sens, într-un război de dezinformare și mistificare prin care va face tot posibilul să pună PDL într-o lumină proastă.

Răspunsul lui Băsescu la aroganța lui Blaga enunțată mai sus este că nu există viitor politic pentru PDL fără persoana actualului președinte. Băsescu, precum führerul de odinioară, nu consideră că merită să supraviețuiască cei care nu au obținut victoria ordonată de el.

Rolul noii formațiuni decembriste, încă lipsită de nume, este deocamdată pur psihologic. Traian Băsescu încearcă să spargă unitatea oamenilor lui Blaga, arătându-le această pisică neagră și purtătoare de ghinion electoral, transmițând concomitent mesajul că ceva ireversibil urmează să se întâmple, că toți cei care sunt de partea sa vor migra către noua formațiune rezultată din uniunea PMP și a FC, la marea unificare raliindu-se și oportuniștii, respectiv aliații conjuncturali precum Inițiativa România Liberală. Toți cei care vor ține cu Blaga vor rămâne pe dinafară.

Este un plan ambițios de comunicare și manipulare politică. Eficiența sa este ănsă discutabilă. Va provoca victime cel puțin în procentul celor mai slabi de înger din jurul lui Vasile Blaga. Însă, ca orice plan prea ambițios și prea elaborat, acesta prezintă dezavantajul că necesită timp, resurse și buni executanți. Singurul element al ecuației care nu pare a fi dilematic pentru oamenii președintelui este cel al resurselor, dacă ar fi să privim numai promptitudinea cu care au răsărit prin marile orașe sedii pe cât de spațioase pe atât de costisitoare pentru oarecum anonima fundație a Mișcării Populare. Problema reală cu resursele este că acestea devin inutile dacă nu au în spate o coordonare, oameni competenți și multă dedicație. Nici cu timpul nu stau bine oamenii președintelui. Singurul avantaj relativ pentru perpetuarea situației incerte în care evoluează aceste formațiuni, care nici nu au fost înregistrate legal și deja fuzionează, este că își lasă adversarii fără ținte precizate. Or, și aici totul este relativ și nu degeaba românii spun adeseori că boala lungă este moarte sigură. Alegerile europarlamentare bat la ușă și dreapta președintelui Băsescu este în aceeași stare de proiect și dezorganizare în care era și cu șase luni în urmă. Practic singurul personaj care luptă cu disperare colerică este însuși președintele, toți ceilalți aghiotanți ai săi făcând doar simplă galerie pe margine.

Rămâne de văzut cât de eficient va fi războiul psihologic improvizat de Băsescu împotriva rebelului Blaga. Semnul clar că președintele nu a renunțat la PDL și încă mai speră la o recuperare a partidului este omul lăsat în urmă, Elena Udrea. Cât timp blonda preferată de președinte pentru Cotroceni este în rândurile PDL, putem spune că războiul dintre cei doi parteneri e odinioară încă nu s-a încheiat. Presupunând că Băsescu ar pierde această confruntare cu Blaga, Elena Udrea va fi ultima extrasă din partid, cam în același fel în care se scoate cuiul dintr-o grenadă.

Din păcate pentru planurile elaborate la Cotroceni, analiștii politici deja se întreabă pe care dintre cei doi lideri ai USL va fi nevoit să-l sprijine însuși președintele Băsescu, în eventualitatea în care uniunea se va destrăma. În această accepțiune, drepata are zero șanse la prezidențiale și pe ultima sută de metri însuși președintele va trebui să-și negocieze o ”lăsare la vatră” acceptabilă...