Traian Băsescu - între a-l grația și a nu-l grația pe Gigi Becali

Ideea unei grațieri prezidențiale a latifundiarului din Pipera a apărut aproape simultan cu verdictul pronunțat împotriva sa de către Înalta Curte de Casație și Justiție, mai întâi sub formă de zvon, confirmat apoi chiar de către Gigi Becali însuși.

Dincolo de vocile care au deplâns situaţia patronului Stelei, prima observație care se impune este aceea că Președinția nu a respins din start ipoteza unei graţieri. Ba dimpotrivă, prin vocea consilierului prezidențial Sebastian Lăzăroiu a părut chiar să îl încurajeze pe Gigi Becali să apeleze la acestă procedură, respectiv să le dea undă verde avocaților săi în vederea redactării cererii de grațiere. Declaraţia prudentă lui Lăzăroiu - „e dreptul oricărei persoane condamnate să ceară această grațiere, dar e o întreagă procedură care trebuie urmată. Repet, asta-i o declarație de intenție, n-am văzut încă cererea de grațiere” - este interesantă în contextul în care consilierul prezidenţial este recunoscut pentru opiniile sale tranşante pe toate subiectele.

Desigur, mesajul public al lui Lăzăroiu nu înseamnă în mod automat că Președinția va soluționa pozitiv o asemenea cerere. Dar în joc sunt multe.

Aparent, președintele ar avea numai de pierdut de pe urma grațierii lui Gigi Becali, expunându-se acuzaţiei că, printr-un asemenea gest, contribuie la „becalizarea” României. Dar nu trebuie uitat că Gigi Becali are în spate un partid, fie el și de buzunar, pe care îl poate muta de la PNL... oriunde. Iar acest partid are filiale, sedii și structuri care ar putea fi de folos Mișcării Populare și partidului căruia îi va da naștere. Și nici banii lui Gigi Becali nu sunt de neglijat în această ecuație. Mai mult decât banii şi organizaţia politică, Becali are un public al său. Pe care nu îl împarte cu nimeni, decât poate cu Dan Diaconescu. Iar atragerea unui asemenea public s-ar potrivi mănuşă planurilor prezidenţiale legate de reactivarea politică pe piaţa electorală internă.

Prin semnarea decretului de grațiere, Traian Băsescu s-ar putea asigura că toate resursele de care dispune latifundiarul din Pipera îi vor sta la dispoziție și că le va putea folosi pentru a pune pe picioare o nouă construcţie politică.

Pe de altă parte, nu putem ignora ipoteza potrivit căreia formaţiunea lui Băsescu ar câștiga ușor aderenți în rândul electoratului (destul de redus) care îi este favorabil lui Gigi Becali, dar ar pierde din start credibilitate în ochii alegătorilor care nu îl privesc cu ochi buni pe patronul Stelei și ceea ce reprezintă acesta. Cu toate acestea, Băsescu a mai făcut în trecut pariuri riscante. Să ne aducem aminte numai de şocanta declaraţie din noiembrie 2004 a candidatului prezidenţial Traian Băsescu care afirma că „20% dintre români sunt homosexuali”. Declaraţia în sine, viza, evident atragerea pragmatică a sprijinului unei minorităţi, nu de 20%, dar oricum importante într-o competiţie care s-a decis la diferenţe mici de voturi. E adevărat, vremurile s-au schimbat, agenda este alta, Băsescu nu mai este un candidat, ci preşedinte în funcţie. Însă cota de imprevizibil şi-a păstrat-o nealterată.

Un lucru e clar. Dacă va respinge solicitarea lui Gigi Becali de a-l grația, președintele poate fi sigur că evită un scandal public uriaş, care i-ar putea opri trendul ascendent în sondaje.

Iar popularitatea lui Traian Băsescu este un element cu greutate în ecuația succesului viitorului partid care se va forma în jurul Mișcării Populare. O formațiune politică ce va trebui însă să găsească rapid resurse substanțiale, atât din punct de vedere organizatoric, cât și din punct de vedere financiar, pentru a conta cât de cât din punct de vedere electoral.

Fără rezultate cel puțin mulțumitoare la acest capitol, viitorul partid politic nu are nicio șansă să reunifice în jurul său multitudinea de partide și partidulețe de la dreapta eșichierului politic și se va pierde printre acestea.

Iar cea mai bună dovadă în acest sens este modul în care sunt tratate astăzi invitațiile lansate dinspre Forța Civică la unificarea dreptei. Dacă atunci când a apărut pe scena politică o asemenea perspectivă putea fi luată în seamă, după eșecul răsunător înregistrat de Forța Civică via Alianţa România Dreaptă la alegerile parlamentare și după ce liderul său s-a făcut efectiv de râs, intrând pe ușa din dos în Senatul României, astfel de „cântece de sirenă” nu mai impresionează pe nimeni. Atunci când electoratul te-a respins, nu mai ai niciun fel de legitimitate în a le cere altora să te urmeze.

Așadar, preşedintele are de făcut o alegere dificilă, pe care, în contextul în care Becali își duce până la capăt demersul de a cere grațierea, nu va avea cum să o evite. Și nici să paseze altora responsabilitatea acestei alegeri nu va avea cum. Fiindcă legea fundamentală spune clar că avem de-a face cu un atribut exclusiv prezidențial, pe care doar șeful statului îl poate exercita. Decizia finală de a-l gația sau nu pe Gigi Becali îi va aparține cu toate consecințele ce decurg de aici, Ministerul Justiției nefiind implicat decât sub aspectul întocmirii actelor premergătoare.

Indiferent însă care va fi hotărârea președintelui, USL iese în câștig. Simplul fapt că Becali se află în postura de a solicita grațierea demontează orice acuzații că Uniunea Social Liberală sau Guvernul ar fi încercat să-și subordoneze justiția. Fiindcă e clar și pentru cei care l-ar dori iertat pe Becali și pentru cei care îl vor după gratii că USL n-a făcut presiuni în dosarul care s-a soluționat cu condamnarea lui la închisoare, chiar dacă, cel puțin teoretic, unii sugerează că ar fi avut la dispoziție pârghii în acest sens.