Traian Băsescu se teme mai tare de Victor Ponta decât de ridicolul situației

Deși, aparent, președintele a îndeplinit cerința constituțională de moderare impusă de funcția pe care o ocupă, realitatea este cu totul alta. Traian Băsescu a avut grijă ca prin accentul comunicatului său, prin care practic a somat părțile aflate în conflict să asigure guvernarea și stabilitatea țării printr-un acord, să mențină starea de conflict dintre liderii USL, dacă nu chiar s-o întețească. Deși starea de instabilitate de care amintește președintele este relativă, prin comunicatul său Traian Băsescu încearcă să întărească impresia electoratului că formațiunile politice din actul guvernamental acționează iresonsabil și trebuie considerate responsabile de toate problemele sociale, economice și politice din perioada următoare. Fondul problemei rămâne însă acela că, ocupate tangențial cu această problemă a raporturilor de forțe din USL, montată și întreținută artificial, majoritatea politică actuală riscă să scape din vedere că factorul de coeziune politică al acestei uniuni a fost mereu dorința de a schimba regimul Băsescu, a cărei corectitudine și justificare a fost confirmată de cetățeni în mod clar, cel puțin la cele trei scrutine electorale: la alegerile locale, la referendum și la alegerile parlamentare din 2012. Membrii USL, indiferent de partid sau de înălțimea poziției ocupate, nu trebuie să uite că singura luptă, pentru care au fost mandatați prin vot de cetățenii acestei țări este aceea cu regimul Băsescu.

Câte șanse de supraviețuire ar avea USL sau ce justificare de a continua, fără o necesară revenire la scopurile inițiale și la unitatea politică atât de necesară pentru continuarea luptei cu minciunile, cu propaganda și cu abuzurile unui regim pe care s-au angajat programatic să-l schimbe? Traian Băsescu știe că, în momentul de față, singura șansă a taberei politice pe care o reprezintă neoficial și neconstituțional ar fi încetarea de facto a colaborării politice între formațiunile din cadrul USL. Dovadă stă chiar detaliul că, în paralel cu solicitarea adresată PSD și PNL de a ajunge la un acord, președintele Băsescu forțează atât cât poate criza dintre cele două partide, până în punctul din care USL nu s-ar mai putea redresa ca un proiect politic unitar.

Din punctul său de vedere, premierul Victor Ponta a făcut tot ce era posibil, evitând să recurgă la o poziție tranșantă precum cea a partenerului său liberal. În plus, Ponta a temporizat cât s-a putut criza ministerială, evitând să aprobe demisiile miniștrilor liberali cât timp nu s-a găsit de comun acord soluția de înlocuire a acestora. Din acest punct, în care dorința liderului social-democrat de a aplana conflictul și de a găsi o soluție care să permită supraviețuirea alianței, atitudinea președintelui Băsescu se radicalizează, acesta abandonând pretențiile ipocrite de moderare a unui conflict care, de fapt, îi convine de minune. Traian Băsescu a recurs deci la artileria ușoară a propagandei și intoxicației politice, declarând că ar putea depune mai multe plângeri penale împotriva premierului care nu ia act de demisiile miniștrilor. Atitudinea președintelui nu este doar neprincipială și inadmisibilă din partea celui care ar fi obligat de prevederile constituționale să modereze și să aplaneze conflictele, nu să le amplifice și să profite politic de pe urma acestora...

Declarația lui Traian Băsescu se întoarce împotriva sa, ca un bumerang. Situația actuală are un precedent, ba chiar mai mult decât atât. La 5 februarie 2007, când Mihai Răzvan Ungureanu își prezenta demisia din funcția de ministru de externe, la solicitarea premierului Tăriceanu, președintele Traian Băsescu a refuzat să ia act de demisie, semnând decretul de eliberare din funcție abia pe 12 martie 2007. În același an, pe data de 5 aprilie, Curtea Constituțională avea să-i dea dreptate lui Băsescu în acest caz. Cine și de ce l-ar mai putea învinui în situația actuală pe premierul Victor Ponta, mai ales în condițiile în care nu există un conflict propriu-zis între acesta și miniștrii demisionari, ci s-a doar decis ca demisia acestora să devină efectivă doar după ce se găsesc înlocuitori.

Am fi tentați, poate, să credem că Băsescu uită de la mână până la gură și l-ar vrea anchetat pe Victor Ponta cu orice preț, chiar și pentru ce a făcut el însuși, ca președinte în 2007. Să fim serioși, nu memoria îi joacă feste lui Traian Băsescu, ci principiile și corectitudinea.

Prin astfel de manevre, Traian Băsescu desconsideră electoratul și deopotrivă clasa politică, considerând probabil că românii au memoria scurtă și uită politicianismul ieftin și batjocura îndurată timp îndelungat din partea echipei Boc-Udrea-PDL.