Traian Băsescu vede o femeie la Cotroceni, dar nu crede

Traian Băsescu, galanton, a făcut o serie de declarații măgulitoare pentru interlocutoarele sale, la întâlnirea cu femeile de afaceri. Ca de obicei, în ultima vreme, declarațiile președintelui sunt luate mult prea în serios de un simulacru de presă obedientă, care ori de câte ori îi cere președintele să sară întreabă, scurt, doar atât: cât de sus? Subtil ca un agent de vânzări de care nu mai scapi, dacă ai apucat să-i deschizi ușa, Traian Băsescu a explicat pentru tot poporul purtător de fustă că femeile umanizează politica, fiind un câștig pentru domeniu, adăugând în plus că se apropie vremea pentru candidatura a unei femei la Președinția României. Efectul a fost cel scontat, doamnele au chicotit, măgulite, în timp ce toată floarea înțelepților patriei a sărit să scoată piatra aruncată de nebun în lac.

Cu siguranță că femeile își au locul lor în politică, așa cum îl au și bărbații. Mai mult ca sigur că vom vedea într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat și o candidatură feminină la Cotroceni. În ce măsură va reuși sau nu, va depinde de mult prea multe variabile ca să merite măcar să încercăm să speculăm pe tema aceasta. Cert este însă altceva și anume că Traian Băsescu, precum adeseori în ultima vreme, a vorbit ca să nu tacă. Președintele face eforturi disperate să redevină locomotiva politică de odinioară sau măcar o mocăniță forestieră, acolo, cât să mai urce costișa electorală odată, cu leneșa și adormita Mișcare Populară la remorcă. Or, din acest punct de vedere, președintele știe că este esențială comunicarea, de orice fel ar fi aceasta. În prezent el este constrâns într-un con de umbră în care dacă stai, îți stă norocul. Ca să scape, ar fi dispus să gloseze pe orice temă, bună, rea, peștișori de acvariu sau like-uri pe facebook. În contextul afirmațiilor amintite, dacă Traian Băsescu nu ar fi spus ce a spus, am fi presupus că nu e în apele lui și îl frământă ceva. Afirmațiile aparent măgulitoare pentru sexul frumos sunt simple truisme politice, plate și fără greutate.

Lui Traian Băsescu realmente puțin îi pasă dacă omul care va ajunge la Cotroceni va purta fustă sau pantaloni. Criteriile sale de selecție sunt mult prea vizibile și nu țin de detaliile vestimentare menționate. Președintele Traian Băsescu a avut preț de două mandate timp suficient să dovedească oricui l-a urmărit cu atenție că nu este interesat decât, conjunctural, de oamenii care corespund intereselor sale și de oamenii obedienți, care-i execută ordinele până în ultimul detaliu. Să ignorăm acest fapt și să speculăm savant dacă Băsescu s-a referit oare la Elena Udrea sau la Monica Macovei ar fi un semn de încredere nejustificată în bunele intenții ale președintelui, o încredere pe care am putea s-o investim în scopuri mai nobile.

Pentru Traian Băsescu femeile din politică, oricare ar fi fost acestea, au fost mereu simpli executanți, niște instrumente împachetate în taior și fustă. Pentru Traian Băsescu detaliile legate de sexul celui propulsat la Cotroceni sunt perfect irelevante. Că va purta fustă sau pantaloni, îi este egal: Boc să fie și nu altceva. Dacă interesul său o va cere, președintele ar fi în stare să-și pună din nou tricoul turcoaz și să susțină femeia cu barbă la Cotroceni. Dar dacă vreți realmente să vedeți cât de mult prețuiește președintele femeile în politică, nu vă uitați la executantele din jurul său, ci încercați să vedeți cam câți consilieri cu fustă are acesta. Veți fi surprinși să descoperiți că, acolo unde ar putea să aplece urechea la vorba și la expertiza lor, nu prea mai vezi altceva decât nădragi populari.

Și atunci rațiunea, dincolo de o politețe cam goală de conținut, pentru care Traian Băsescu se hazardează să emită considerațiile mai sus amintite rămâne doar interesul său să mai intre un pic în atenția opiniei publice. Iar dacă o face reușind să creeze impresia că ce va urma va depinde într-o oarecare măsură de ideile sale din ce în ce mai împuținate și triste, cu atât mai bine.

Udrea?! Ei! Aș! Pe Traian Băsescu l-a salvat până în clipa de față o luciditate politică ieșită din comun. Aceasta și nimic altceva îi semnalează că nu va reuși să-i vândă în veci întregii populații ceea ce nu a reușit să-i vândă unui partid care până mai ieri îi pupau mâna coniței cu slugărnicia celui care nu mușcă mâna care-l hrănește.

Macovei?! N-ar ajunge lumea s-o voteze nici dacă ar trimite iar procuratura pe la sate, dotată cu biblii noi nouțe, pe post de agent electoral. În plus, Macovei trăiește mai nou cu impresia că și-ar putea tocmi gărgărițele cu partidul curat oarecum de capul ei, cu cei de la Bruxelles.

Ar pune-o, ce-i drept, pe aia mică, că tare i-e dragă, mezina. Dar... de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...

Așa că să nu murim noi de grija femeii pe care o vede la Cotroceni, grijuliu, Traian Băsescu. La dexteritatea și flexibilitatea de care a dat dovadă în politică, dacă e în stare să o laude azi pe Elena Udrea, politicianul cel mai detestat de popor, va fi mai mult ca sigur în stare să găsească, la nevoie, chiar și un scoțian purtător de kilt printre popularii care se tot ițesc prin grădinile Palatului Cotroceni.