Traseismul parlamentar sapă credibilitatea legislativului

Si vis pacem para bellum, scria cândva Publius Flavius Vegetius Renatus. "Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război” este o expresie la fel de actuală și în zilele noastre, mai ales dacă privim în retrospectivă evoluția grupurilor parlamentare în urma alegerilor parlamentare din 2012.

Perspectiva unor rezultate mediocre la europarlamentare i-a electrizat pe liberali, porniți să racoleze tot ce se poate racola sub cupola parlamentului. Pe partea cealaltă, micuțul dar ambițiosul Partid Conservator nu se lasă nici el mai prejos. Ca o formațiune ce și-a negociat mereu la sânge prezența în diverse alianțe politice, PC este foarte conștient că trebuie să profite de absolut orice ocazie pentru a a-și mări pe cât posibil grupurile parlamentare.

Campania de racolări a fost inflamată și de prezența în parlament a unor procente pe cât de generoase pe atât de inactive politic. Pe de o parte avem PP-DD, o formațiune despre care, deși nu putem spune că a murit la naștere, putem afirma fără teama de a greși că a sucombat imediat după ce aleșii acesteia s-au văzut așezați în băncuțele parlamentare. Cei mai activi membri PP-DD și-au negociat o nouă apartenență politică fără să piardă vremea, chiar de la început. Alții se rezumă să stea liniștiți, în așteptarea unei tendințe crescătoare la ofertele care li se fac constant.

Pe același palier și cu mulți parlamentari care încă sunt membri ai PP-DD, se află și grupul parlamentar al independenților, al cărui lider, Ion Șcheau a și făcut dezvăluiri recent despre insistentele oferte care li se fac acestora.

Dacă la senat grupul parlamentar al PC, care debuta în decembrie 2012 cu 7 membri, a reușit să mai atragă până în prezent încă doi, Mihai-Cristian Dănuț și Barbu Teodor, la grupul conservator din Camera Deputaților a avut o recoltă mult mai abundentă: nu mai puțin de cinci membri noi, dintre care ar merita poate să-l menționăm doar pe Cezar Cioată, un deputat care a avut parte de o primăvară agitată, în care a oscilat de la grupul PP-DD la cel al PC și înapoi de câteva ori.

Dimensiunea acestui fenomen o dă glumița care circulă pe surse și în care vara aceasta este numită vara racolărilor. Nici vacanța parlamentară nu a domolit frenezia cooptărilor și PDL alături de PP-DD au pierdut în prima sesiune peste 25 de senatori și deputați. Aceleași surse indică un număr aproximativ de 6 deputați și doi senatori care ar fi în negocieri avansate pentru a părăsi băncuțele tot mai incomode ale opoziției.

Toate aceste reașezări au depășit în amploare cutumele de până acum. Ne referim la faptul că au existat de la bun început anumite speculații în legătură cu configurația politică din Parlament. Acestea explorau probabilitatea prin care PSD ar fi putut forma o majoritate conjuncturală, cu PP-DD, UDMR și minorități (altele decât cea maghiară). Perspectiva aceasta a fost luată în calcul mai mult de PC, ca o precauțiune probabilă împotriva PSD, căci PNL nu reușea să reunească o majoritate în acele estimări la niciuna din camere. Însă aceste permutări și speculații au degenerat.

Traseismul parlamentar a ajuns sport naţional, în măsura în care avem nevoie acum de o lege electorală şi un statut clar, care să împiedice acest fenomen.