Trei argumente pentru revenirea la mandatul prezidenţial de 4 ani

În primul rând, propunerea USL de revenire la o durată a mandatului prezidenţial de 4 ani pare a fi agreată de cele mai multe dintre forţele politice parlamentare actuale (PNL, PSD, PDL, PC, UDMR). Înainte de orice alt tip de argument, este important ca o anumită propunere privind Legea fundamentală să întrunească consensul tuturor sau al celor mai multe dintre forţele politice. Tot legat de oportunitatea politică  (1) a acestei modificări, dacă ne gândim la actorii care au propus în 2003 mărirea cu un an a duratei mandatului prezidenţial, trebuie spus că modificarea nu a figurat în propunerea iniţială de revizuire. Propunerea de instituire a mandatului de 5 ani a fost făcută ulterior, sub formă de amendament, de către două partide politice (PNL şi PD), dar şi de către un parlamentar (Antonie Iorgovan). Este aproape evident că motivele de atunci ale celor două partide au fost conjuncturale şi de ordin politic, din moment ce atunci susţineau mandat de 5 ani, iar acum sunt de acord cu revenirea la mandatul de 4 ani.

Dacă ne referim la argumentul ce ţine de specificitatea regimului politic de la noi (2) în raport cu alte state UE, trebuie să amintim că, aşa cum este definit din punct de vedere constituţional în prezent, regimul politic românesc nu este nici parlamentar, nici prezidenţial, nici măcar semiprezidenţial pur. România are cele mai multe dintre trăsăturile regimului semiprezidenţial de tip francez, dar nu se încadrează în idealul-tip francez: preşedintele este ales direct prin vot popular, dar în acelaşi timp nu are la îndemână pârghii pentru a-şi pune în practică programul politic cu care este ales în funcţia de preşedinte. Ţinând cont de această specificitate, nu este suficient să comparăm durata mandatului preşedintelui în România cu cea din alte ţări unde durata mandatului preşedintelui ales direct este de 5, 6 sau chiar 7 ani. În plus, şi Franţa, modelul de regim politic de care România se apropie cel mai mult, a redus, la recenta modificare a Constituţiei (2008), mandatul prezidenţial de la 7 ani la 5 ani.

Un element important de care trebuie ţinut cont în fixarea duratei mandatului de Preşedinte în România este şi tendinţa de personalizare a puterii. Toţi preşedinţii pe care i-a avut până acum România au manifestat această tendinţă de personalizare a puterii şi, implicit, a funcţiei prezidenţiale. Aşadar, acest mod de practicare a politicii în România, precum şi experienţa prezidenţială postcomunistă, conduc la concluzia că cea mai potrivită soluţie este revenirea la un mandat mai scurt: în contextul în care mandatul parlamentar este de 4 ani, prin simetrie, şi mandatul prezidenţial ar fi oportun să fie fixat la 4 ani.

Din punctul de vedere al legitimităţii autorităţii alese (3), dar şi al experienţei postcomuniste româneşti, mult mai potrivită pentru autorităţile alese direct de populaţie (Parlamentul şi Preşedintele) este opţiunea pentru un mandat mai scurt: nici foarte scurt, astfel încât să nu existe niciun fel de continuitate la nivelul guvernării şi al stabilităţii politice, dar nici unul disproporţionat de lung, astfel încât să facă loc abuzurilor şi permanentizării aleşilor într-o funcţie (mai ales a traseiştilor).

Mai mult, experienţa postcomunistă din România, dar şi cea din alte state europene arată că popularitatea şi încrederea de care se bucură un preşedinte ales se erodează destul repede (exemplul recent al preşedintelui francez). Printr-un mandat echilibrat din punctul de vedere al duratei, se oferă posibilitatea ca alegătorii să îşi delegitimeze opţiunea sau, dimpotrivă, să o relegitimeze (în cazul în care popularitatea şi încrederea într-un anumit ales nu scad).

Revenind la cazul românesc, în care avem două autorităţi alese în mod direct – Preşedintele şi Parlamentul –, cum se poate explica faptul că una dintre ele are mandat de 4 ani (Parlamentul), în timp ce cealaltă (Preşedintele) are mandat de 5 ani? Nu există nicio explicaţie plauzibilă, ştiind că modificarea a fost făcută la revizuirea din 2003 a Constituției, argumentul declarat al iniţiatorilor fiind decalarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare: se urmărea ca prezidenţiabilul unui partid să nu mai fie locomotivă pentru partidul care îl susţine.