UE are dificultăți în a reforma agricultura bio

Unul dintre principalele puncte de contencios ce nu a putut fi soluționat prin revizuirea regulilor UE aprobată în data de 28 iunie la Bruxelles: produsele bio cu sau fără pesticide?

Avizele foarte diferite venite din partea statelor membre i-au determinat pe negociatori să amâne chestiunea pragului de pesticide sau a reziduurilor de pesticide pentru anul 2024, dată la care Comisia ar urma să prezinte un raport de evaluare.

Dacă agricultura bio interzice unui producător să utilizeze compuși chimici, există riscul de contaminare în cazul în care acești compuși sunt utilizați în zonele adiacente.

"Astăzi nimeni nu vrea să fie responsabil de despăgubiri în caz de contaminare, nici firmele din domeniul agrochimiei și nici statele", afirmă eurodeputatul francez José Bové.

Ancheta Comisiei ar urma să permită identificarea locurilor de contaminare: în câmp, în momentul producției sau mai degrabă în momentul transformării produselor, ori în momentul transportului, a explicat José Bové.

Însă, pentru eurodeputatul belgian Marc Tarabella, în absența unor sancțiuni este pusă sub semnul întrebării însăși credibilitatea agriculturii bio.

"Amenințarea pentru fermieri că vor pierde eticheta bio este chiar fundamentul sistemului și crește garanția exploatațiilor sănătoase", susține Marc Tarabella.

De altfel, noua legislație europeană va întări controalele în exploatațiile agricole și la distribuitori.

În luna martie 2014, când Comisia și-a prezentat propunerea de reformare a legislației europene în materie de agricultură bio, obiectivul principal era încurajarea acestui sector care cunoaște o dezvoltare puternică.

Agricultura bio a câștigat, în medie, 400.000 de hectare pe an între 2002 și 2015 pentru a ajunge la peste 6% din terenurile cultivate în Europa. Campionii agriculturii bio în UE sunt Austria (20%), Suedia (17%), Estonia (16%), Cehia (14%) și Italia (12%). Când vine vorba însă de suprafețele cultivate bio, primii cinci sunt Spania, Italia, Franța, Germania și Polonia.

În condițiile în care consumatorii europeni sunt din ce în ce mai interesați de produsele bio, cererea crește mai rapid decât ritmul de reconversie a exploatațiilor agricole, astfel că nu poate fi satisfăcută numai de producția realizată în UE. În consecință, unul din principalele obiective ale reformei, care ar urma să se aplice începând din 2020, ar fi un control mai bun al importurilor care au devenit necesare. Astfel, caietul de sarcini european cu privire la agricultura bio se va aplica progresiv importurilor din țările terțe, pentru a se asigura o concurență mai echitabilă.

Un alt punct sensibil al reformei este că, la final, s-a decis că acele culturi în afara solului natural, adică cele hidroponice (plante cultivate într-o soluție de apă și nutrienți), nu vor fi considerate bio, cu o derogare de zece ani pentru țările scandinave. În sfârșit, reforma ar urma să permită o mai bună aprovizionare cu semințe biologice, pentru moment limitată la catalogul oficial de semințe autorizat în UE. Acest catalog exclude însă anumite soiuri de fructe și legume neconvenționale sau desuete care au revenit însă pe piețele locale sau în lanțurile scurte de aprovizionare.

Pentru a fi definitivat, compromisul trebuie votat de Parlamentul European în ședință plenară și de Consiliu (care reprezintă cele 28 de state membre).