Un cunoscut scriitor român a GĂSIT o geantă cu 10.000 euro. Citeşte o întâmplare fabuloasă

„Toata lumea plecase si barul deveni pustiu. Jur-imprejur, oriunde iti intorceai gatul, doar pahare si sticle ramase pe mese si niciun om. Deodata, observai o geanta sub masa de vizavi. O geanta neagra, enorma, cu toarta.

Burduhanoasa. Nu putea sa nu-ti atraga privirile. Era o geanta dintr-un alt secol. Nimeni azi nu mai avea asemenea genti, pentru ca iesisera din moda. Dar pe vremuri erau foarte populare printre functionarii din Chisinau. Pentru ca puteau baga totul in ele. Inclusiv, sticle de vin, fara ca cineva sa poata banui ce duci tu acolo.

Geanta asta o observasera si cei doi patroni ai barului care-si faceau socotelile in spatele tejgheliii si ajunsera inaintea mea la masa cu pricina. Ma chemasera insa si pe mine, atunci cand o deschisera, ca sa aiba un martor, probabil, de asta.

Au deschis-o si am inlemnit cu totii. Din fundul gentii si pana in varful ei se inaltau teancuri de bancnote. Teancuri de bancnote de euro. Stivuite cu grija una peste alta. Un morman de euro in geanta aia iesita din moda. Mihai o inchise la loc si se uita la Iulian care isi stranse cu putere pleoapele si nu vroia sa le deschida. Fluierand de uimire, Mihai iar apasa pe incuietoarea gentii. Declicul metalic il facu si pe Iulian sa-si deschida pleoapele si sa le inchida la loc cu uimire. Totusi, nu visa. Niciunul dintre noi nu visam.

Mihai merse si incuie barul si pe usa lipi o hartie pe care scria pauza tehnica. L-am incurajat sa verse tot continutul pe masa si cei doi se apucara sa numere bancnotele. Gramada pe care o numarase unul o mai numara si celalalt dupa aceea. Erau zece mii de euro si cinci mii de lei moldovenesti.

Dupa privirile inacrite pe care mi le aruncau cei doi am inteles ca ar fi preferat sa nu ma fi aflat in acele clipe in bar. Eu eram insa in mijlocul lor si ei nu aveau incotro si trebuiau sa se impace cu asta. Ca doar nu o sa se apuce sa ma bata acum. Cu toate astea, de fiecare data cand imi cereau si parerea mea, se rasteau la mine. Imi vorbeau cu niste voci ingrosate de parca ar fi vrut sa ma intimideze. Chiar vroiau sa ma intimideze ca eu sa plec de bunavoie. Eu insa nu vroiam si am scos mobilul din buzunar si mi-am facut un selfi langa mormanul ala de bani.

Dupa ce am facut poza, revenira si ei la sentimente mai bune. De, acum le-ar fi fost mai greu sa ma elimine din joc pentru ca aveam si probe.

Marea problema era ca sa aflam a cui e geanta. In ziua aia in bar fusesera doar pictori si scriitori. Nu, nu trecuse niciun politician. Si nici vreun tip de la procuratura. Mihai se apuca iar sa scociorasca in geanta si gasi in fundul ei un caiet si niste foi. Mi le-a intins. Le-am examinat cu mare atentie- pe foi erau insailate cateva poezii si in caiet un inceput de roman- si atunci mi-a picat fisa cui apartinea geanta. Unui scriitor. Unui scriitor cam betiv de felul sau care putea fi vazut zilnic udandu-si narile pe terasa. Am ramas paf cand am inteles a cui erau toti banii aia. Acum intrebare era: de unde facuse rost de ei, cine i i-a dat si pentru ce? Erau intrebari care ne bagau si mai tare in ceata.

Patronii barului mi-au lasat mie geanta ca sa i-o restitui eu tipului. A doua zi, l-am gasit la terasa Uniunii la noua dimineata. Desi era o ora extrem de matinala, tipul era deja la a treia sticla de bere. Cu toate astea, inca nu era muci si te mai puteai intelege cu el si m-am grabit sa-l intreb daca geanta aia nu era a lui.

-Cum sa nu, i-a mea, imi spuse Iurie si isi mai comanda o sticla de bere, iar geanta o ba deschide.md.