Un doctor ŞOCHEAZĂ: €žPrefer să am HIV decât diabet. Cum îşi explică afirmaţia controversată

Max Pemberton, un doctor britanic, subliniaza intr-un articol publicat in The Spectator ca oamenii nu constientizeaza, inca, progresul realizat in ultimii 30 de ani de la descoperirea virusului HIV.

„Au trecut 30 de ani de la descoperirea HIV. Cand eram pregatit ca doctor in anii '90, in centrul Londrei, oamenii inca mureau de SIDA. Dar de atunci a existat un progres farmacologic extraordinar in ceea ce priveste cum este tratat si gestionat acest virus. Combinatia de medicamente, cunoscuta sub numele de AŤterapie antiretrovirala foarte activaAť (highly active antiretroviral therapy), permite mentinerea sistemului imunitar al bolnavului si astfel previne infectiile care duceau la aparitia SIDA si la deces. Desi lucrez in centrul Londrei cu populatii cu un grad mare de risc, precum prostituatele si dependentii de droguri, nu am mai vazut de ani buni pe cineva care sa moara de HIV. Este foarte rar sa mori in tara asta din cauza HIV. Cele mai recente statistici arata ca in 2012, mai putin de 1% din oamenii afectati de HIV au murit. Aceasta rata este similara cu cea a persoanelor care nu sunt infectate. Astfel, e greu de spus astazi ca HIV este o condamnare la moarte.

Cei care nu se simt bine sunt, de regula, imigranti care sunt infectati de ani buni si care se prezinta la spital tarziu, cu infectii pe care nu le mai vedem in randul persoanelor care urmeaza terapia antiretrovirala. Majoritatea oamenilor cu HIV sunt tratati in afara clinicilor, iar departamentele speciale pentru HIV si SIDA au fost inchise pentru ca nu mai este nevoie de ele. Este uluitoare viteza cu care medicina a reactionat la HIV.

Un amplu studiu epidemiologic efectuat de curand a aratat ca, in cazul celor diagnosticati cu HIV astazi, speranta de viata este similara cu cea a unei persoane ce nu are acest virus. Medicii considera acum HIV o boala cronica, in aceeasi categorie cu diabetul de tip 2. Ca doctor, va pot spune ca, din punct de vedere medical, as prefera sa am HIV decat sa am diabet. Poate suna socant sau surprinzator, dar faptele vorbesc de la sine: prognoza pentru o persoana cu diabet de tip 2 este mult mai rea decat pentru o persoana cu HIV. Riscul de atac vascular cerebral in randul persoanelor cu diabet de tip 2 este dublu fata de cel al populatiei neafectate. Persoanele cu diabet prezinta un risc de 4 ori mai mare de a suferi de o afectiune cardiovasculara decat o persoana fara diabet. In 20%-30% dintre persoanele cu diabet, exista vatamari ale sistemului de filtrare din rinichi ce duce la insuficienta renala si la dializa. Vatamarea vaselor de sange delicate duce de multe ori la orbire, iar vatamarea nervilor duce la ranirea picioarelor si la ulcere, ce duc de multe ori la amputarea membrelor. In schimb, in cazul celor ce au HIV, acestia vor avea foarte putine probleme daca isi iau medicamentele.

Multi oameni sunt impasibili in fata diabetului intr-un mod ce ar fi perceput ca fiind nesabuit daca ar fi vorba de HIV. Oamenii considera diabetul un element iritant ce poate fi rezolvat usor cu medicamente. Acest lucru este gresit. Indiferent cat de bine este controlat, diabetul de tip 2 este o boala progresiva, ce necesita cresterea terapiilor farmacologice in timp. Un studiu recent efectuat in Australia a aratat ca, dupa 6 ani, 44% dintre pacienti nu mai raspundeau la medicamentele orale si necesitau injectii cu insulina. Medicamentele orale esueaza in cele din urma in randul majorittii oamenilor, injectiile fiind inevitabile.

Sa comparam acum situatia cu HIV. Medicamentele cu doza-fiza (adica mai multe medicamente antiretrovirale combinate intr-o singura pastila) au permis celor infectati sa ia doar o singura tableta pe zi. Desi nimeni nu isi doreste sa ia medicamente tot restul vietii, este mult mai lejer decat sa iti injectezi insulina. Desigur, exista efecte secundare, dar acest lucru este valabil si in cazul medicamentelor anti-diabet, iar majoritatea oamenilor gasesc un medicament care li se potriveste. Mai exact, cele mai recente statistici arata ca, datorita medicamentelor, HIV-ul nu mai reduce speranta de viata, pe cand diabetul de tip 2 reduce speranta de viata cu 10 ani. Dar acest lucru nu este usor de spus in public.

Vestile despre progresul incredibil in luptra contra HIV nu sunt raspandite deoarece unii se tem ca daca acest succes va fi proclamat public, atunci oamenii nu vor mai fi la fel de grijulii pentru a se feri de infectie.

De-a lungul istoriei sale scurte, HIV a fost atat medicalizat ca boala cat si moralizat ca un stigmat. Acum, impactul social reprezinta principalul aspect asupra carora se concentreaza doctorii dupa diagnostic, in dauna aspectelor fizice. Cea mai mare problema a persoanelor diagnosticate este frica de a fi ostracizati, nu virusul in sine. Rata depresiei in randul celor diagnosticati cu HIV este de 10 ori mai mare decat in randul publicului, lucru datorat in buna masura stigmatului care este in continuare atasat acestei tulburari. Daca HIV continua sa fie considerata o boala inspaimanttoare, acest lucru se datoreaza atitudinii societatii, nu virusului”, concluzioneaza Pemberton, potrivit descopera.ro.