Un proiect mai bun la Roşia Montană nu e pe placul lui Băsescu?

Aşa numita „generaţie” nu îşi dă seama că prin ceea ce face se implică în lupta politică din ţara noastră. Un prim personaj care încearcă să profite de această situaţie creată prin protestele de stradă este chiar preşedintele ţării, Traian Băsescu. Dacă în urmă cu ceva timp Băsescu era un adevărat promotor al începerii lucrărilor de extragere a aurului de la Roşia Montană, deodată şeful statului a început să se eschiveze. Acesta a declarat că pentru acest proiect ar fi necesar un referendum prin care cetăţenii să îşi exprime opinia.

Pe vremea guvernării PDL, Băsescu nu mai era interesat să facă referendumuri pentru Roşia Montană, fiind de acord cu avizul de începere a exploatării fără să mai conteze opinia oamenilor, în condiţiile în care contractul dintre statul român şi Gabriel Resources era defavorabil părții române. La o diferenţă de nici trei luni de când spunea că un referendum nu îşi are rostul în cazurile Roşia Montană şi gazele de şist pentru că ar fi doar o manipulare a cetăţenilor, Băsescu s-a sucit. Nu e pentru prima dată când preşedintele spune ceva și face cu totul altceva.

Jocul lui Traian Băsescu nu are alt scop decât acela de a pune guvernul într-o lumină proastă şi de a-l transforma într-o ţintă a tuturor atacurilor pe subiectul Roşia Montană. Este o încercare a lui Băsescu de a scăpa de orice fel de acuzație, mutând atenție pe celălalt. Declaraţiile la adresa lui Victor Ponta sunt încercări ale preşedintelui de a-i pune o etichetă premierului, în special cea de corupt, fapt care nu prea îi iese.

Traian Băsescu îşi continuă campania de promovare a Elenei Udrea şi a partidului creat pentru aceasta, prin tot felul de atacuri mârşave la adresa Executivului. Băsescu foloseşte protestele drept o oportunitate de a-și creşte capitalul de încredere, pentru ca mai apoi să îşi poată transfera această simpatie a electoratului către cei pe care îi susţine.

Criticile preşedintelui sunt o dovadă a frustrării sale că cei care sunt acum la guvernare au reuşit să negocieze condiţii mult mai bune decât cele promovate de pedeliști, pe baza cărora cei din urmă doreau să dea drumul lucrărilor. Proiectul actual este diferit faţă de cel susţinut de PDL şi Băsescu. 78% din beneficiile actualului proiect sunt ale statului român. De asemenea, s-au pus noi condiţii care să încurajeze crearea de locuri de muncă pentru români, dar şi activitatea firmelor de profil româneşti. Astfel, guvernul a negociat cu Gabriel Resources ca forţă de muncă să fie selectată dintre români, iar companiile care vor urma să lucreze la şantierul minier să fie, de asemenea, româneşti.

Dacă guvernul nu trimitea proiectul de lege pentru exploatarea auro-argentiferă de la Roşia Montană, Băsescu ar fi ieşit şi ar fi spus că executivul blochează proiectul. Ar fi avut un motiv să spună din nou că guvernul nu e interesat să creeze locuri de muncă şi să atragă investiţii. În schimb, cabinetul condus de Victor Ponta a trimis proiectul către Parlament spre dezbatere. Băsescu a rămas în offside, ca mai tot timpul în ultima perioadă, el apelând la varianta referendumului pentru a încerca să se scoată.

Însă, Traian Băsescu nu va risca să convoace un referendum. Chestionarea de formă a populaţiei, ceea ce vrea Băsescu să facă, nu ar avea cum să fie validată, deoarece dacă ne uităm la ultimele date ale prezenței la referendumuri vedem că nu s-a obţinut niciodată 50+1%.

Un alt motiv pentru care nu ar risca să convoace un nou referendum este acela că USL i-a cam dat peste cap planurile. Cei din USL s-au declarat în favoarea unui referendum, iar tertipul încercat de Băsescu, de a impune un asemenea referendum în al doilea tur al prezidentialelor, a căzut. Băsescu probabil încerca să folosească drept temă împotriva USL, faptul că aceștia nu agreează o consultare a cetăţenilor pe probleme de interes naţional.

Dovadă de laşitate, după cum strigau în gura mare Monica Macovei şi Traian Băsescu, dă tocmai cel din urmă. În loc să îşi asume responsabilitatea consultării populaţiei în timpul mandatului guvernului pe care îl patrona, pentru a nu da drumul furiei sociale a contestatarilor, şeful statului o face acum, când interesul său e să le scadă celor de la USL scorul electoral pentru anul viitor.

Discuţiile iscate în ultimele zile în jurul proiectului Roşia Montană nu fac altceva decât să crească ridicolul provocat de ipocrizia ONG-urilor de mediu. După ce că de la ultimele proteste de anul trecut şi până în acest moment nu au fost în stare să facă nimic pentru Roşia Montană, acum ies în stradă să se opună unui proiect menit să apere patrimoniul şi să îmbunătăţească nivelul de trăi al cetăţenilor de acolo. Mai mult, proiectul este unul care aduce statului o redevenţă de 6%, cu 4% mai mult decât redevenţa din licenţa de exploatare din 1999, dar şi o participaţie de 25% în proiect. Totodată, guvernul a solicitat garanții suplimentare cu privire la protecția mediului.

Acest teatru jucat de protestatarii, care devin violenţi la vederea camerelor, nu face altceva decât să ocupe agenda publică, iar alte probleme ale societății să fie ignorate. Extracţia auriferă are loc pe teritoriul ţării noastre încă din vremea dacilor şi a romanilor, ea fiind continuată până în zilele noastre. Pericolul de care tot vorbesc asociaţiile non-guvernamentale nu pare să fie o problemă în Suedia sau Portugalia, state care încurajează exploatarea minieră, pentru că ea este un trend la nivel european şi un răspuns la criza economică ce a lovit bătrânul continent.