Un turist la București, ȘOCAT că prețurile de la Lidl sunt cu 50% mai mari decât în țara sa. Cum a reacţionat compania
Michal Pycela, un polonez care trăiește în România, a dezvăluit politica de preţuri a retailerului german Lidl. Acesta a fost șocat să vadă ce prețuri practică Lidl la produse similare, dar vândute în țări diferite.
"Hei, Lidl! Ai FOST magazinul meu preferat din Polonia. Prețurile sunt bune, calitatea o bate pe cea de la Biedronka (polonezii vor înțelege), dar îmi displace profund ce faci în România. Ieri, un prieten din Polonia mi-a spus că organizezi Săptămâna Franceză (perioadă în mare prețurile la produse din Franța sunt promoționale – n.r.) cu produse și prețuri bune. M-am decis să verific și eu. Știu că prețurile din România sunt în general MAI MARI decât cele din Polonia la multe și multe produse (în special la cele de bază precum lapte, pâine și carne), dar NICI CHIAR AȘA! Ai două EXEMPLE de produse cu diferențe de preț de 50% între România și Polonia! Poți să îmi explici, te rog, cum este posibil ca oamenii să plătească MAI MULT, când ei câștigă MAI PUȚIN? PS: Un leu echivalează cu 1 zlot (Bine, este 0,9571 zloți)”, a scris el pe facebook( sublinierile îi aparțin - n.r.).
Acesta a postat și două exemple: brânza Camembert costă 9,99 de lei în România, în timp ce clienții polonezi cumpără același produs, la aceeași cantitate, de la același producător și magazin la doar 6,66 de zloți. La buletele de cartofi, diferența este de la 6,99 lei în România, la 4,44 zloți în Polonia, scrie activenews.
Cei de la Lidl au încercat să răspundă, afirmând că prețurile sunt influențate de taxe.
"Michal, îți mulțumim că ești interesat de oferta noastră. Referitor la întrebarea ta, noi ne străduim pe cât posibil să păstrăm prețurile la un nivel convenabil pentru clienții noștri, dar comparând prețurile, ar trebui să iei în considerare diferențele privind taxele (naționale – n.r.) și costurile logistice. Sperăm că răspunsul nostru a fost de ajutor și îți dorim o ședere plăcută în România”, au scris reprezentanții companiei.
Un utilizator român, Andrei Sirghe, a replicat imediat și a spus că TVA-ul la alimente, în Polonia, este de 23%, mult mai mare decât 9%, cât este în România.
"Lidl România, TVA în Polonia este aproape triplu la alimente. Vreți să spuneți că Lidl, care transportă în fiecare zi zeci de mii de tone de produse nu are o soluție pentru a transporta marfa cât mai ieftin???”, a notat el.
Concernul german este acuzat la nivel mondial de practicile sale
Lidl şi Kaufland şi-au extins afacerile în România cu ajutorul unor bani primiţi de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, precum şi de la IFC, divizia de investiţii a Băncii Mondiale. Pentru toată Europa de Est, cele două lanţuri comerciale germane, care au acelaşi patron, au atras sume uriaşe de la cei doi creditori internaţionali. Cum BERD şi IFC sunt patronate de guvernele care cotizează, creditele acordate companiilor pot fi considerate finanţare publică. O formă controversată de finanţare publică, pentru că există voci care spun că scopul acordării acestor finanţări, şi anume combaterea sărăciei, nu este îndeplinit, scrie Digi24.
Potrivit datelor obţinute de ziarul britanic The Guardian, finanţările pe care de Lidl şi Kaufland le-au luat de la BERD şi IFC pe parcursul unui deceniu se ridică la 900 de milioane de dolari. Banii au fost folosiţi inclusiv în România.
Potrivit publicaţiei britanice, în 2009, Lidl a primit de la creditorii internaţionali 66 de milioane de dolari pentru extinderea în România, iar Kaufland a primit 75 de milioane de dolari atât pentru operaţiunile româneşti, cât şi pentru cele din Bulgaria.
Magazinele Kaufland şi Lidl sunt patronate de Dieter Schwarz, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Cele două lanţuri comerciale sunt doar două dintre companiile private din întreaga lume care beneficiază de creditare pe termen lung din partea unor instituţii financiare care au la bază bani publici.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost înfiinţată cu scopul de a ajuta ţările est-europene după prăbuşirea comunismului. Membrii BERD sunt împărţiţi în două mari categorii: finanţatori, în mare parte ţări occidentale, şi beneficiari, cum ar fi România.
De cealaltă parte, IFC este divizia de investiţii a Băncii Mondiale şi este controlată de guvernele ţărilor membre. România a devenit membru în 1990. Atât BERD, cât şi IFC au ca obiectiv combaterea sărăciei şi a şomajului, inclusiv prin acordarea de finanţări directe companiilor private.
În România, cu ajutorul banilor primiţi de la creditorii internaţionali, Kaufland a ajuns cel mai mare angajator. Are peste 20.000 de salariaţi, însă aceştia sunt remuneraţi în general cu mai puţin de 1.500 de lei pe lună.
Aceasta este una dintre criticile aduse relaţiei dintre lanţurile comerciale şi creditorii internaţionali.
În Polonia, o altă ţară în care extinderea operaţiunilor a fost finanţată de BERD şi IFC, angajaţii Lidl au protestat faţă de condiţiile de lucru. Polonezii s-au plâns că lucrează mult pe salarii mici.
Cei de la Lidl au fost însă lăudaţi de divizia agricolă a BERD, care spune că lanţul comercial german a schimbat viaţa oamenilor. Le-a oferit persoaneor sărace posibilitatea de a cumpăra produse pe care altfel nu şi le-ar fi permis. Iar cei de la IFC spun că atât Lidl cât şi Kafuland au creat noi canale de distribuţie pentru fermierii locali, iar consumatorii au câştigat acces la produse alimentare de calitate.
Însă jurnaliştii de la The Guardian au remarcat faptul că, în România, Lidl şi-a deschis magazinele foarte aproape de pieţele de zarzavaturi, iar vânzătorii de acolo se plâng că nu fac faţă concurenţei cu supermarketurile germane.