Un UNICAT terestru se află în România! Peştera subpământeană din Dobrogea

| 01 aug, 2014

În Dobrogea, la numai câtiva kilometri de Mangalia, se afla un loc extrem de atractiv pentru speologi, arheologi, istorici, dar si pentru iubitorii de mistere. De Pestera Limanu se leaga atât descoperiri stiintifice cu caracter de unicat mondial, cât si legende stravechi, fundamentate pe realitati istorice confirmate. Au trecut asadar peste doua mii de ani, de când stim ca acest labirint subpamântean era cunoscut si utilizat de localnici, totusi se pare ca el mai are înca destul de multe enigme nedescifrate.

Pacatele proconsulului Crassus

Reputatul arheolog si istoric bucurestean dr. Vasile Boroneant a explorat în amanuntime Pestera Limanu, ghidându-se si dupa o foarte valoroasa relatare din „Istoria romana” a lui Dio Cassius. Acesta scrie despre expeditia în Moesia Inferior a proconsulului Marcus Licinius Crassus, în anii 29-28 î.Ch., împotriva geto-dacilor condusi de Dapyx si în sprijinul interesat al altui conducator local, Roles; interesat, deoarece scopul principal al romanilor era acela de a pune stapânire pe întreaga Dobroge. Desi Dapyx a rezistat un timp „într-un loc întarit”, el a fost tradat si, dupa victoria lui Crassus, romanii s-au îndreptat spre pestera Keiris (sau Keiras). Aceasta, afirma Dio Cassius, era „atât de vasta si de puternica încât, dupa cum spun legendele, pâna si titanii se refugiasera aici, dupa înfrângerea suferita din partea zeilor”. În galeriile pesterii, localnicii „îsi carasera avutiile mai de pret si toate turmele. Dupa ce descoperi toate gurile pesterii, iesiri întortocheate si greu de gasit, Crassus le zidi si în acest fel îi sili pe refugiati sa se predea, pe calea înfometarii”.

Orasul subpamântean

Fapta extrem de cruda a necrutatorului proconsul ne aduce peste timp si informatii despre magnifica pestera, care este, aproape sigur, cea de la Limanu, numita si pestera de la Caracicala ori „de la Icoane”. Icoane reprezentate de fapt de desene realizate pe tavan si pereti, descoperite de V. Boroneant în 1971, arta de factura rupestra. Ulterior, s-a constatat ca labirintul subteran are în compunere o vasta retea de coridoare cu peretii si tavanele cioplite drept, sali si galerii naturale sau sapate de oameni, consolidate cu coloane de piatra. La distante diferite, exista firide pentru opaituri, iar „legaturile dintre coridoare au fost marcate cu semne al caror tâlc era cunoscut doar de locuitorii de atunci ai pesterii, servind ca puncte de orientare”, afirma dl. Boroneant.

În partea de nord, exista doua camere cu altare, alte sectoare având cladite chiar si ziduri, iar un spatiu se presupune ca putea servi ca ascunzatoare secreta ori ca mormânt. Toate spatiile locuite beneficiau de un sistem de aerisire bine realizat. În ce priveste desenele, simbolurile si semnele de orientare, acestea sunt foarte diverse, acopera ca datare o perioada mare, pâna în secolul XI d.Ch. si înfatiseaza figuri de oameni (fiecare având mâna dreapta terminata cu o stranie pata neagra), de animale, de pasari. La circa 35 metri de la intrare se afla si un bloc de piatra pe care sunt gravate trei figuri umane, reprezentare partial distrusa.

Un unicat terestru

În memoria localnicilor se pastreaza informatia ca o galerie a Pesterii Limanu ar ajunge departe, dincolo de granita cu Bulgaria. Oricum, nu sunt multi cei ce s-ar aventura în adâncurile ei, întrucât riscul de a te pierde în labirint e foarte mare, numeroase coridoare semanând între ele pâna la identitate. Pe de alta parte, speologii sunt foarte interesati de ea, fiind verificat faptul ca Pestera Limanu face parte dintr-o vasta retea de galerii subterane, prin care se dreneaza apele provenite din placile de calcare. Din acest sistem face parte si Pestera Movile, situata la numai 3 km de Limanu, care a facut senzatie în întreaga lume. Aici s-a descoperit singurul ecosistem subteran chemo-autotrof de pe planeta.

Este vorba despre mai mult de 30 de specii de vietati unice în lume, care se hranesc doar cu masa organica sintetizata de bacterii specializate în descompunerea hidrogenului sulfurat, oxigenul fiind absent aici. Aceste descoperiri sunt relativ recente. Chiar si prospectiunile arheologice, desi începute în 1916 si continuate sporadic, au lasat numeroase întrebari fara raspuns. De aceea, ele trebuie elucidate, nu neaparat pentru a risipi aura de mister ce învaluie locurile respective, ci pentru ca elementele existente în Pestera Limanu pot dezvalui pagini valoroase din istoria framântata a vechilor locuitori ai Dobrogei.