Unde este PSD mai performant decât PNL

Deşi Crin Antonescu încearcă să impună în USL teza conform căreia miza alegerilor prezidenţiale este cea mai importantă pentru coaliţia aflată la guvernare, în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. USL a intrat la guvernare câştigând alegerile parlamentare din decembrie 2012 în contextul aşteptărilor românilor care doreau o guvernare stabilă, constructivă şi pliată exclusiv pe orizontul de aşteptare al românilor. Adică un model de guvernare opus austerităţii iraţionale care i-a adus pe majoritatea cetăţenilor în paragul disperarării. Prin urmare, rezultatul obţinut de USL trebuie interpretat în logica aşteptărilor pe care cetăţenii şi le-au pus în Guvernul Ponta. Iar cel mai bun indicator al modului în care Executivul îşi respectă promisiunile este evaluarea performanţelor miniştrilor.

Ne aducem aminte că, la formarea Guvernului Ponta II, au existat voci sonore din zona liberalilor care puneau sub semnul întrebării împărţirea portofoliilor, acreditându-se teza conform căreia social-democraţii şi-ar fi ales ministerele grele în timp ce liberalilor le-au fost repartizate portofoliile aşa-zis mai slabe. O ipoteză cel puţin dubioasă şi lipsită de orice temei, din moment ce PNL a preluat protofolii-cheie precum Economia, Finanţele, Internele, Justiţia, Transporturile, Sănătatea sau Munca. Cu alte cuvinte, se pot afirma multe, dar nu şi ca PNL ar fi fost dezavantajat la împărţirea ministerelor.

Acontarea unor ministere de prim-plan de către liberali nu a coincis, din păcate, cu obţinerea unor performanţe pe măsura aşteptărilor românilor. Iar dovezile sunt grăitoare: la Ministerul Transporturilor am avut mai mult interimate din cauza problemelor cu justiţia ale miniştrilor sau ale celor propuşi pentru a prelua portofoliul; la Sănătate nemulţumirile exprimate de actorii din sistem sunt tot mai vocale, iar reforma este în continuare foarte timidă; la Economie privatizările aflate pe agendă sunt întârziate, iar împotriva fostului ministru Vosganian au fost aduse învinuiri grele de către DIICOT; la Interne, noul Cod rutier trece încă prin chinurile facerii după ce Radu Stroe a înaintat în două rânduri un proiect incomplet. La Justiţie liberalii au renunţat după ce nu le-a ieşit pasenţa privind nominalizările procurorilor.

Prin contrast, în tabăra miniştrilor social-democraţi lucrurile stau mult mai bine. Titus Corlăţean se dovedeşte a fi un vector al politicii externe româneşti, bifând vizite bilaterale importante cu partenerii europeni. Şi la Apărarea, sub mandatul lui Mircea Duşa ţara noastră şi-a respectat obligaţiile faţă de partenerii din NATO. Mai mult, România a semnat deja achiziţia celor 12 avioane multirol F-16 de la Guvernul portughez. De remarcat dinamica pozitivă de la Educaţie, acolo unde Remus Pricopie a reuşit să readucă învăţământul pe făgaşul normalităţii, după haosul general din sistem adus de miniştrii PDL. Un alt ministru social-democrat cu rezultate remarcabile este Eugen Teodorovici. Sub mandatul său ca ministru al Fondurilor Europene, România şi-a triplat gradul de absorbţie al banilor europeni. De asemenea, Liviu Voinea, în calitate de ministru delegat pentru Buget, a reuşit să impună rigoare şi disciplină în ceea ce înseamnă cheltuirea banului public.

Faptul că liberalii iubesc guvernarea mai mult decât îl iubesc pe Crin Antonescu este evident. Singura problemă este că miniştrii liberali trebuie să muncească mai mult, să facă mai puţine greşeli şi să recupereze terenul pierdut în faţa miniştrilor PSD. Pentru că, deocamdată, ei decontează cea mai mare parte a neîmplinirilor acestei guvernări tocmai pentru că au loc în ograda ministerelor pe care le conduc.