Unul din cele mai MARI MISTERE ale României: CASTELUL care a fost construit după indicaţiile unei FANTOME

Castelul Iuliei Haşdeu a fost construit de tatăl ei, Bogdan Petriceicu Haşdeu, între anii 1894-1896, ca un templu închinat memoriei tinerei, care murise la numai 19 ani, deşi era un copil-minune.

Născută în 1869, Iulia Haşdeu a fost un copil precoce. Ajutată de tatăl său, la 2 ani a învăţat limbra franceză şi buchisea cărţile pe care acesta i le aducea. Doi ani mai târziu, scria cursiv, iar când a împlinit 5 ani deja compunea poezii. Era limpede pentru toată lumea că Iulia moştenise genialitatea tatălui său. Ambiţia tatălui a pierdut-o pe fiică A terminat Colegiul „Sfântul Sava” când ceilalţi copii încă se luptau cu gimnaziul, a absolvit Conservatorul, iar la 16 ani, Iulia Haşdeu a fost prima femeie din România admisă la Sorbona, scrie observator.tv.

Copilul, dotat cu o sensibilitate ieşită din comun şi moştenind ambiţia tatălui său, a înţeles că singura şansă de a-şi mulţumi tatăl e să-şi sporească studiul. Examenele din ce în ce mai grele, o epuizau, însă era determinată să reuşească.

Geniul din ea, dar şi aerul capitalei franceze o slăbesc din ce în ce mai mult..

Aerul umed al Parisului i-a slăbit Iuliei şi mai mult plămânii, oricum sensibili, însă refuză să părăsească Franţa fără să fie licenţiată. Suferind, Bogdan Petriceicu Haşdeu a înţeles într-un final că programul Iuliei o trimite la pieire. În zadar încerca de-acum să domolească avântul fetei. Iulia dormea patru ore pe noapte

A pierdut-o fizic, dar nu şi spiritual!

Singura fiică a academicianului Bogdan Petriceicu Haşdeu, Iulia, a murit la 19 ani, răpusă de tuberculoză. La şase luni de la moarte fetei, în marie 1890, Bogdan Petriceicu Haşdeu stătea la masa de scris, cu mâinile la tâmple.

Savantul înţelegea singurele sale opţiuni: să moară sau să înnebunească. Dintr-o dată, mâna i se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Tâmpla stângă i se zbătea. În cinci secunde, pe foaia albă de hârtie stătea scris: „ Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Haşdeu (Sunt fericită. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns. Julie Haşdeu)”.

Castelul, construit după şedinţele de spiritism...

Atunci a înţeles savantul că, deşi o legătură fizică cu fiica sa este imposibilă, rămâne legătura spirituală. Obsesiv îi invocă spiritul şi, ajutat de specialişti, a hotărât să construiască o casă, în care spiritul Iuliei să poată sălăşlui. A început construcţia castelului dedicat Iuliei pe un domeniu din Câmpina, în 1893, după planurile şi specificaţiile fetei pe care le primea prin intermediul şedinţelor de spiritism. Trei ani mai târziu, edificiul era gata.

Iniţial, planul clădirii semăna cu o catedrală, însă ulterior a fost modificat. Construcţia este alcătuită din trei turnuri cu creneluri, cel din mijloc adăpostind altarul închinat memoriei Iuliei. Întregul castel este încărcat de simboluri mistice, greu de înţeles pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu acest domeniu. Totul pare construit pe principiul cifrelor 3 şi 7, care au o puternică semnificaţie religioasă: trei turnuri, trei pivniţe, scări formate din câte şapte trepte.

Bodgan Petriceicu Haşdeu şi-a petrecut aici ultimii ani de viaţă, iar după moartea să şi-a dorit că templul Iuliei să devină muzeu. Dorinţa i s-a îndeplinit abia după Primul Război Mondial, când castelul a fost deschis pentru publicul larg.