USL, “back to work”. Liderii USL, in fata unui examen decisiv

USL s-a format prin vointa, aproape nebuneasca, a celor doi lideri de partide, Crin Antonescu si Victor Ponta, pe alocuri chiar impotriva propriilor partide. Imi amintesc ca multi erau sceptici la acel moment, fie pentru ca urmau sa se alieze cu un adversar traditional (PNL), fie pentru ca urmau sa ofere partenerului drepturi egale in conditiile in care raporturile de forta nu au fost niciodata egale (PSD). In ciuda acestor temeri, dorinta alegatorilor de a avea un front unit impotriva unui adversar mult prea puternic a fost cea care i-a motivat pe lideri sa construiasca o structura extraordinara.

De ce extraordinara? Mai intai, prin rezultate (n-are sens sa le enumar, “Anul Victoriei” este evident). Apoi, prin stilul de lucru - aceasta coalitie functionand mult timp diferit de alte aliante post-decembriste (fara certuri publice, fara negocieri la tv, fara blocaje ideologice). In fine, extraordinara in special prin aceasta caracteristica - liderii erau cei care tineau constructia unita. Vointa liderilor rezolva conflictele. Iar modul in care cei doi formau echipa inspira si impresiona.

Care a fost motorul acestui proiect? Dorinta de putere? Poate. Mai puternica a fost insa presiunea alegatorilor, a bazei celor doua partide, cea care se saturase de negocieri si jocuri dambovitene si care cerea gesturi politice mari, cu amplitudine si viziune. Oamenii voiau unirea pentru un proiect mai mare, care nu inseamna doar inlaturarea unui regim daunator (apropo, obiectivul nu e inca total atins), dar si demonstrarea faptului ca se poate si altfel. USL a demonstrat ca se poate si altfel. Iar principalii autori au fost, pana acum, chiar liderii.

Daca parcurgem analizele media, citim editoriale si ascultam unii politicieni vorbind la tv, realitatea de astazi arata cumva diferit. Unitatea de la inceput nu mai exista la fel. Se cauta nod in papura, exista lovituri sub centura si se teoretizeaza prea mult in jurul scenariilor viitoare. Cert este un lucru - liderii USL sunt datori fata de alegatorii lor sa dea noi semnale de unitate si de viziune, aducandu-si aminte ca adversarul lor este altul si ca misiunea lor nu s-a incheiat. Se mai poate pastra USL? Eu cred sincer ca da, in conditiile in care liderii fac ceea ce stiu ei cel mai bine:

-          Victor Ponta sa continue sa munceasca foarte mult la Guvern, pentru a oferi alegatorilor vesti bune despre salarii, pensii si conditii de munca si de trai. Zilele trecute arata ca astfel de vesti sunt posibile, pentru milioane de romani. Dar liderul PSD trebuie sa continue sa nu raspunda la provocarile tot mai dese care vin din partea colegilor de alianta si sa le aduca aminte tuturor ca astfel de provocari au existat mereu, inca din primele luni de functionare a USL. Si sa demonstreze ca munca sa are o finalitate in repararea nedreptatilor care i-a facut pe romani sa il sustina in numar atat de mare pana acum. Ponta a impresionat cu tenacitatea cu care nu a raspuns la atacuri si cu care incaseaza lovituri de multe ori nemeritate - insa in acest joc nu este singur.

-          Crin Antonescu sa isi aduca aminte ca ceea ce l-a ridicat pe el in ochii oamenilor a fost tocmai “revolutia bunului-simt” pe care o propunea. Dincolo de talentul retoric, a impresionat prin modul autentic in care reusea sa exprime frustrarea unei generatii care s-a saturat sa fie una mereu exclusa. Si prin capacitatea de a mobiliza o noua generatie, mai tanara, pentru a crede in tara si viitorul lor mai bun. In “revolutia bunului-simt” conta mai mult relatia sa directa cu alegatorii care vor altceva de la politica si in care dovedea, prin deciziile pe care le lua, ca poate fi mai mult decat o copie tanara a unor politicieni versati, dar depasiti. Antonescu a inspirat, ani de zile alegatorii USL (si pe cei ai PSD) prin corectitudine, echilibru si prin spirit de echipa, si cred ca sansa USL este ca liderul liberal sa puncteze din nou la aceste capitole, in timp ce lucreaza la un nou proiect pentru Romania.

Chiar daca victoria din alegerile de anul trecut a schimbat mult peisajul, datele problemei raman aceleasi - vor cei doi lideri sa demonstreze ca USL poate fi un model diferit? Sunt ei capabili sa raspunda dorintei alegatorilor care ii sustin? Pot ei sa munceasca suficient de mult pentru a pastra USL unit si pentru a pune in practica tot ce au promis?

Electoratul USL cu siguranta spera asta, iar publicul dezamagit de politica are in continuare nevoie de o inspiratie care nu poate veni decat de la lideri. Daca unul dintre ei esueaza in acest demers, USL nu va mai fi la fel. Iar vinovatul va plati un cost electoral imens, pentru ca alegatorii nu il vor ierta pe cel care ii tradeaza, cel care uita motivele pentru care oamenii vor ca USL sa existe.

Cel care ar castiga cel mai mult in cazul esecului USL ar fi Traian Basescu, pentru ca ar redeveni actor politic intr-o tara in care, in prezent, nu mai conteaza...

Dan Sultanescu este analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru Democratie Locala