USL readuce normalitate în viața politică
Traian Băsescu a deformat percepția publică și mecanismele politice în sensul dorit de el pregătit să-și atace cel mai important inamic, Parlamentul României. În lumea autocratului de la Cotroceni e ca în Vestul sălbatic, nu încap doi șerifi și nu există instanțe supreme legislative. Deciziile le ia un singur om. El decide, declanșează, impune, poruncește, numește, interpelează, conduce. Discursul prezidențial conține numai verbe tari.
Există viață politică și după Băsescu! Acesta este mesajul esențial trimis opoziției de USL. Premierul Victor Ponta a trimis două scrisori liderilor PDL și UDMR, prin care sunt invitați la discuții pe marginea condițiilor noului acord cu instituțiile financiare internaționale.
Preluarea puterii în urma alegerilor de anul trecut a fost semnalul unor mult așteptate corecții sociale, economice și financiare. Dezastrul rămas în urma conducerii autocratice a președintelui Traian Băsescu a fost dezbătut pe larg de opinia publică. Implicarea sa în actul de guvernare, în răspărul prevederilor constituționale a fost consemnat oficial chiar de către CCR.
Însă Traian Băsescu a mai lăsat o moștenire toxică, după două mandate prezidențiale consecutive și mă refer la stilul smucit, conflictual și profund autocratic de a conduce, prin care a deformat profund mecanismele politice insuficient maturizate în doar două decenii de libertate.
Conflictele lui Traian Băsescu, definitorii pentru personalitatea acestuia, l-au însoțit de-a lungul întregii sale cariere, ca un bagaj din ce în ce mai voluminos. Scandalurile din partid, unde Băsescu a preluat pur și simplu puterea printr-un puci, ca să folosim expresia sa preferată, s-au transformat la Primăria Capitalei în scandalurile cu câinii, cu taximetriștii, cu buticarii și nu în ultimul rând în conflictul cu consilierii municipali, scandal în urma căruia era cât pe ce să-și pună cariera politică în cui.
Din fericire pentru el și din nefericire pentru noi, cu toată alura sa de pușcăriabil la acea dată, Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale și a primit cadou de la un procuror tânăr și emotiv un NUP fără motivare în scandalul cheltuirii banului public fără aprobarea consilierilor. Alte NUP-uri aveau să urmeze, trimise peșcheș la palat.
Versat deja, președintele a mutat epicentrul conflictelor în Palatul Cotroceni, pentru mai bine de 8 ani. În lipsa cotarlelor fără stăpân, președintele s-a războit cu jurnaliștii, câinii de pază ai democrației. Patronii au devenit moguli, jurnaliștii de rând ”tonomate” sau ”țigănci împuțite”, la alegere. Presa în totalitate a fost decăzută din rolul său de stâlp al democrației la cel de amenințare la adresa statului, cu certificat de proastă purtare emis chiar în CSAT. Dar principalul dușman al președintelui era altul. Presa a fost doar o etapă și un sac de box pentru antrenamentul președintelui.
În tot acest timp, Traian Băsescu a deformat percepția publică și mecanismele politice în sensul dorit de el pregătit să-și atace cel mai important inamic, Parlamentul României. În lumea autocratului de la Cotroceni e ca în Vestul sălbatic, nu încap doi șerifi și nu există instanțe supreme legislative. Deciziile le ia un singur om. El decide, declanșează, impune, poruncește, numește, interpelează, conduce. Lista discursului prezidențial conține numai verbe tari. Președintele este bărbat, curajos și jucător.
Ca să ocolească Parlamentul pe care-l atacă necontenit, președintele convoacă referendum. Dacă nu-i convine rezultatul, trimite procurori, pe post de inchizitori moderni dotați cu biblii. România a descoperit mai ales în anii ultimului mandat prezidențial cât de ușor se alunecă înapoi în istorie. Elicopterul prezidențial în care Băsescu toacă bani publici, zboară în toate direcțiile dar evită cu cu grijă destinația Târgoviște. Se inaugurează un punct muzeal în cazarma de acolo. Tencuiala a fost curățată de pe zid, găurile de gloanțe au ieșit iar la iveală. Subconștientul nu uită și nu iartă, se spune. Subconștientul României are nevoie de acest reminder dureros.
Iar viața politică are nevoie de o mână întinsă care să șteargă pentru totdeauna din istoria modernă a României politica ”ciocului mic”, a opoziției ignorate, a atacurilor la adresa presei și a Parlamentului. Victor Ponta face un gest simbolic. Deschide căi de dialog cu strivitura electorală care a mai rămas din PDL. Nu merită, știm bine. Nu și-au învățat lecția, nu au tras consecințele, după cum se vede. Probabil că nici nu vor recunoaște șansa și oportunitatea formidabilă care li se oferă. Politicienii PDL, în frunte cu Blaga, au crescut ca un bonsai pitic, chinuit și ciuntit de Băsescu după bunul plac al președintelui. În loc de conștiință politică au dezvoltat un sindrom Stockholm. Probabil că invitației premierului îi va răspunde prompt doar Uniunea Democrată a Maghiarilor din România. Românii știu că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...