Vasilică-Cristi Danileț - speriat de bombe

Judecătorul Danileț, acel personaj care a reușit performanța de a-și recupera funcția din CSM contestând caracterul constituțional al unei legi pe care tot el a promovat-o, s-a declarat recent speriat de declarațiile premierului Ponta pe cazul Papici. Reunit la o cafea mică și multe vorbe mari cu directoarea Freedom House Romania, Cristina Guseth, judecătorul Danileț și-a demonstrat din plin capacitățile care-i permit să ocolească esența oricărui subiect. S-a glosat liber în această întâlnire, iar interlocutorii și-au ridicat grațioase mingi la fileu, părând amândoi oameni cu scaunul funcției la cap și lipsiți de dilemele care-i chinuie îndeobște pe intelectualii est-europeni. Cei doi au conchis deci fără mare efort că între procurorul Papici și Justiția română nu poate fi decât un mare semn de egalitate și că demiterea acestuia este un abuz direct al premierului Ponta, care se va și mândri public cu acesta, prilej pentru judecătorul Vasilică Danileț să se declare, cum am spus mai sus, speriat de bombele pe care, chipurile, bombardeaua uselistă le tot zvârle în zidurile cetății în care domnia sa și alți apropiați în idealuri s-au zăvorât pentru a apăra Justiția.

Ceea ce s-a ocolit strict dar elegant, nefiind nicidecum amintite în discuția neproblematică a celor doi, este o sumă de detalii incomode care se încăpățânează să tot strice imaginea de ansamblu urmărită. Să o luăm metodic. În primul rând, evident, procurorul Papici este un element în mecanismul Justiției și nu se poate substitui acesteia. Doi, procurorului Papici nu i-a luat nimeni abilitatea profesională sau dosarele de care se ocupă, într-un cuvânt, nu a fost demis din magistratură, cum sugerează în repetate rânduri cei doi. Funcția domnului procuror Papici a ajuns la o limită clar specificată în lege, nemaiputând fi prelungită fără a încălca acea lege pe care, dacă nu mă înșel, însuși Traian Băsescu trebuie s-o fi promulgat cândva. Să nu mai spunem că aceste delegări repetate pe funcții, mult după ce mandatele respectivilor expiră, cauzează Justiției înseși și, ca atare, sunt dăunătoare, provocând prejudiciu de credibilitate. Dacă numai domnul Papici poate îndeplini o funcție specifică în instituția respectivă, dincolo de jignirea implicită la adresa capacităților profesionale ale colegilor domniei sale, avem o problemă legată de școala și sistemul de formare profesională a magistraților, aparent aflat într-un grav blocaj, conform argumentației celor doi care l-au descris pe procurorul Papici ca pe un element nec plus ultra al Justiției române.

Trei, dacă doamna Guseth poate specula cât dorește pe subiectul numirii ca urmare a consultării amiabile dintre procurorul general Tiberiu Nițu și șefa DNA Laura Codruța Kovesi, judecătorul Vasilică Danileț ar trebui să știe și să-și repete că unde-i lege nu-i tocmeală și nicăieri în procedurile de numire pentru funcția respectivă nu este menționată o consultare de acest gen, nici măcar orientativ. Cum își permite cineva care este constrâns de înălțimea poziției ocupate în CSM să emită public considerații din care reiese nici mai mult nici mai puțin decât că prevederile clare și stricte ale unei legi aflate în vigoare ar putea fi ignorate în favoarea unei tocmeli amiabile ca cea sugerată, între Nițu și Kovesi. Cred că domnul judecător a început să amestece Justiția cu politica și vă rog să remarcați că dintre acestea două doar una este scrisă cu majusculă.