VEI RĂMÂNE FĂRĂ CUVINTE! Ce se întâmplă cu sarea aplicată pe o placă de metal

Experimentul Chladni, aşa cum a fost denumit acest procedeu, nu este nou. El constă în presărarea granulelor de nisip pe o placă de metal sau de lemn, pentru a produce diverse forme în momentul în care placa respectivă oscilează. Studii amănunţite au fost publicate în anul 1787 în volumul „Descoperiri în teoria sunetului”, de către fizicianul german Ernst Chladni.

Pentru realizarea acestui experiment avem nevoie de o placă metalică, puţină sare sau nisip, un difuzor şi un generator audio a cărui frecvenţă poate fi ajustată. Presărăm granulele fine pe placa metalică, apoi setăm manual frecvenţa sunetului. Pentru început în zona frecvenţelor joase, pentru ca ulterior să urcăm uşor in zona frecvenţelor mai înalte.

În funcţie de frecvenţa de rezonanţă şi geometria plăcii, se produc nişte vibraţii care ordonează cristalele de sare în punctele de minim ale plăcii, pentru a forma diverse modele cu o geometrie uimitoare. Cristalele de sare se aşează în acele locuri de pe placă unde vibraţia materialului este mai mică.

Mozaicuri cu forme uimitoare se aranjează cu rapiditate pe placa de metal, iar, prin mărirea frecvenţei sunetului, modelele devin tot mai complexe şi mai spectaculoase. Am putea încerca cu o sare de altă culoare pentru a avea în faţa ochilor aranjamente mult mai interesante.

„Dacă vrei să descoperi secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.” (Tesla).