Veşti bune pentru legumicultori

Posibilitatea producătorilor de legume şi fructe de a primi compensaţii din partea statului este o măsură oportună care vizează acoperirea riscurilor cultivatorilor. Astfel, legumicultorii care au o producţie foarte mare, fenomen ce are loc simultan cu scăderea preţului legumelor pot solicita despăgubiri, cu condiţia să fie membri ai unei organizaţii de producători acreditată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Sprijinul financiar se acordă pentru cantitatea de produse retrase, activităţile de ambalare şi transport. Plata se realizează după efectuarea verificării administrative şi a controlului la faţa locului, pe baza cărora se stabilesc operaţiunile eligibile şi se stabileşte valoarea sprijinului financiar.

Condiţia apartenenţei cultivatorilor de legume şi fructe la o asociaţie de producători vizează încurajarea micilor producători de a se afilia în astfel de structuri, pe modelele deja patentate în agriculturile din statele UE. Astfel, producătorii sunt protejaţi în diferitele situaţii care determină, într-o formă sau alta, imposibilitatea cultivatorilor de a-şi valorifica pe piaţa propria producţie.

Demersul în sine de a-i aduna sub aceeaşi umbrelă pe cultivatori, în asociaţii de producători care să le apere interesele, este dificil. Fiindcă miza este aceea de a-i convinge că respectivele asociaţii au exclusiv interesul de a le reprezenta drepturile, de a-i proteja şi de a le oferi toată asistenţa necesară pentru depăşirea dificultăţilor cu care se confruntă în activităţile pe care le desfăşoară. Or, trebuie schimbate mentalităţi tributare regimului comunist, cum este cazul impactului pe care l-a avut colectivizarea şi care şi-a pus amprenta asupra modului în care agricultorii români se raportează la diferitele forme de asociere.

Cu certitudine, drumul pe care legumicultorii şi fermierii trebuie să-l urmeze nu poate ocoli modelul european de dezvoltare. Asocierile sunt modelele care permit obţinerea de finanţări consistente prin programe europene şi care asigură un circuit complet – de la finanţarea lucrărilor agricole şi până la veriga finală a comercializării pe piaţă a produselor obţinute. Iar măsurile adoptate în cadrul MADR ţintesc întocmai stimularea asocierilor în domeniul agriculturii, fie că vorbim de legumicultură, producţia de cereale sau de creşterea animalelor.

În consecinţă, legumicultura românească primeşte un adevărat balon de oxigen, iar producătorii sunt datori să-l folosească aşa cum se cuvine, mai ales că potenţialul pământului românesc este unanim recunoscut. Dacă adăugăm aici plăţile directe şi complementare în agricultură care în 2013 se ridică la 2,3 miliarde euro, programul naţional de refacere a sistemului de irigaţii sau programul de microcredite pentru investiţii în agricultură, se poate spune că România are asigurate premisele pentru o dezvoltare durabilă şi sustenabilă în sectorul cheie al agriculturii.