Victor Ponta îl ignoră pe Băsescu: mult a fost, puțin a rămas

Tabăra celor care se erijează în dreapta politică românească, eu mă voi încăpățâna s-o numesc tabăra oamenilor președintelui. Mi se pare nu numai o denumire mult mai clară și mai descriptivă a unui grup caracterizat mai degrabă prin oportunism politic ci și mai cinstită față de dreapta tradițională care a supraviețuit până în prezent doar în cadrul PNL. Acești oameni ai președintelui urmează în mod clar ordinele acestuia, deci într-o bună măsură analiza motivației lor se rezumă la analiza motivelor care-l fac pe Băsescu însuși interesat în conflict.

Băsescu este în esență singurul actor politic pentru care nu contează stabilitatea politică a țării și care vrea cu orice preț să semene vânt și să culeagă furtună. Pentru aceasta atacă politica externă a Guvernului, atacă strategia de privatizare, folosește informațiile serviciilor în interes politic propriu și nu în interes național.

Cel mai urât vis și cele mai cumplite presimțiri au început să se adeverească pentru Traian Băsescu atunci când guvernul condus de premierul Victor Ponta a reușit nu numai să supraviețuiască numeroaselor acte de sabotaj politic, acele așa zise dezvăluiri și acuze referitoare la incompatibilități și dosare scoase din cele mai prăfuite arhive, ci a reușit să-și îndeplinească punctual promisiunile făcute în perioada de opoziție.

Nu a fost ușor și adeseori Ponta a fost nevoit să taie fără menajamente în carnea vie a guvernului USL. Dar chiar și așa, printre picături și încercând să evite deopotrivă veninoasele atacuri ale președintelui, cu care aparent era în coabitare instituțională, cât și sensibilitățile și hachițele partenerilor cu care era în uniune politică, Victor Ponta a reușit să îndeplinească punctual ce a declarat înainte de campania electorală și în timpul acesteia. Efortul conjugat al cabinetului condus de cel mai tânăr premier din istoria țării, nu a trecut neobservat în tabăra președintelui. Acolo unde nu au reușit să atace, să compromită și să intimideze fiecare ministru în parte, au ales calea minimizării efortului de guvernare și a ridiculizării rezultatelor. Acolo unde guvernul a spus că e albă, tabăra președintelui afirma cu vehemență că e neagră.

Această strategie a devenit însă din ce în ce mai greu de urmat, pe măsură ce rezultatele guvernului USL au început să fie cuantificabile pe plan intern și remarcate, adeseori chiar aclamate, pe plan extern. Ca să înțelegeți ce riscuri apar acum pentru unitatea taberei prezidențiale, mă văd nevoit să deschid o mică paranteză. În PDL, ca și în alte partide, a existat un număr consistent de oameni fără o prea mare coeziune sau apetit pentru conflict politic.

Această tabără oportunistă tinde să accepte relativ ușor perioadele de opoziție, absolut necesare din punctul acestora de vedere, pentru a se odihni, a se bucura de ceea ce au obținut în perioada aflată la putere și, nu în ultimul rând, pentru a permite prin alternanța la putere ștergerea din memoria publică a episoadelor oarecum compromițătoare pentru aceștia. Acest fapt ține deopotrivă de tradiție și real-politik în România și nici nu merită să pierdem prea mult timp cu aceștia, ei fiind primii care au părăsit barca torpilată a PDL. Ideea care se impune, însă, este aceea că în urma acestei masive hemoragii de cadre politice, în tabăra președintelui a rămas un nucleu dur de fanatici în jurul cărora au gravitat deopotrivă grupuri de ariviști întârziați care și-au pus speranța în poveștile despre coagularea dreptei, cât și diverse personaje care se știu atât de compromise încât singura lor speranță este în menținerea unui status-quo politic de natură să ridice un dig între aceștia și numeroasele dosare ce amenință să se reverse peste ei.

Este important de reținut că, datorită acestei structuri, tabăra oamenilor președintelui s-a complăcut până de curând să îl considere pe acesta un geniu politic inatacabil și invulnerabil, mai ales datorită abilității cu care Traian Băsescu s-a erijat în interfața prin care aceștia puteau obține într-o măsură mai mică sau mai mare atât legitimitate politică cât și protecție din partea unor influente cercuri de putere externă.

Acesta este motivul pentru care acum aprecierile din ce în ce mai numeroase primite de Ponta cât și atenționările din ce în ce mai dure de care are parte Băsescu, și unele și altele venite din exterior, fac ravagii și zdruncină moralul oamenilor președintelui. Brusc, Băsescu nu mai apare ca un om politic mai presus de greșeală și deci, nu mai apare ca un scut invulnerabil, capabil să-i protejeze și pe ei. Acesta este motivul esențial pentru care Băsescu forțează nota, fără a se mai preocupa prea mult cu salvarea aparențelor. El se știe presat deopotrivă de erodarea rapidă a imaginii sale externe și de timpul scurt care îl mai are până la europarlamentare. Singura sa speranță este să i se răspundă la provocări și să-și atragă adversarul într-o zonă în care cercurile de influență de afară să nu mai perceapă clar vina celor implicați în conflict, o zonă conflictuală în care orice lovitură este posibilă și în care el însuși se consideră un expert. Loviturile murdare ce devin permise într-un astfel de conflict sunt singurele care îi mai pot permite rectificarea imaginii sale atât de șifonate în ochii susținătorilor săi.

Este aproape amuzant la ce nivel primitiv se încearcă sublinierea acestei imagini: președintele care până acum apărea în nelipsitul tricou turcoaz, de turnir politic, brusc a lăsat să scape către public o serie de imagini în care apare la bustul gol, gonind o șalupă în largul mării, într-o transparentă dar desuetă trimitere la masculinitatea unui macho pregătit să se ia în pumni cu adversarii săi.

În partea opusă, USL este alianța care ține coagulat interesul național, confirmat încă de anul trecut prin remarcabila participare la referendumul de demitere și de performanța electorală ieșită din comun. Oricât s-au străduit oamenii președintelui, nu au putut acredita ideea unui rapt electoral prin care USL ar fi deturnat milioane de voturi. Cu toată propaganda și atacurile externe ale acestora, unele de natură să provoace grave prejudicii de imagine țării, confirmarea încrederii populare în USL rămâne până în prezent de necontestat.

Sub aceste aparențe solide și Uniunea Social-Liberală se află într-un continuu proces de fierbere și reașezare. Mulți dintre politicienii care s-au arătat surprinși de saltul electoral înregistrat anul trecut, privesc acum cu frustrare la corodarea inevitabilă și inerentă actului de guvernare, dar mai ales la reașezarea implicită de forțe din cadrul USL. Și pentru aceștia, apropiatele alegeri europarlamentare adună nori grei la orizont. Pentru acest motiv și sperând că vor putea recrea, de data aceasta în eprubetă, miracolul electoral de anul trecut, ei sunt direct interesați în declanșarea conflictului cu Traian Băsescu. Nu dorim să-i demonizăm, este dreptul lor la opinie, chiar și atunci când perspectiva lor se dovedește una cât se poate de mărginită și păguboasă.

Acestora trebuie să le facă față aproape de unul singur premierul, care își vede amenințate recentele rezultate obținute de curând, printr-o politică prudentă și ne-conflictuală, a pașilor mărunți. Ponta știe că după ce demonii războiului dispar, populația obosită judecă eșichierul politic în termenii avantajelor pe termen lung și a rezultatelor concrete. O reducere de TVA care-i permite celei mai sărace familii o economie lunară de 10 lei per aliment de bază este, din acest punct de vedere, de preferat și mai eficientă pe termen lung decât o lovitură sub centura adversarului, oricât de spectaculoasă ar fi aceasta.

În plus, premierului Ponta tocmai i s-au arătat în Occident laurii victoriei și intuiește cât de ușor și cât de grav se poate compromite acest succes. Cancelariile occidentale sunt realmente interesate de proiectul economic românesc care dă semne că în sfârșit s-a aliniat la start și, în plus, nu vor să ne transformăm într-un factor de risc și o sursă interminabilă de refugiați economici. În acest sens sunt dispuse să renunțe la impunerea unei politici de austeritate, cum a fost cea îmbrățișată fără discernământ de guvernările trecute. În plus, nu se mai sfiesc să-l urecheze public pe Traian Băsescu, preferatul de odinioară, ale cărui scuze și povești și-au pierdut credibilitate din trecut.

De la Victor Ponta nu cer decât perseverență și moderație, în sensul în care niciun occidental nu se va apuca vreodată să repare ceva ce nu este stricat. Recentele precizări de poziție care au apărut pe pagina Deutsche Welle și în care se critica în termeni duri atitudinea nedemnă și neprincipială a președintelui Băsescu, transmit printre rânduri și un mesaj implicit, către cine are ochi să vadă, urechi să audă și minte să judece. Prioritatea Guvernului trebuie să fie bunăstarea economică și nu scandalul politic sau campania electorală.