Victor Ponta, în continuare mult mai responsabil ca Traian Băsescu

Două tabere, două raportări antagoniste și două destine politice se confruntă zilele acestea peste destinul economic, financiar și politic al României. Victor Ponta, politicianul tânăr aflat în prima parte, ascendentă, a carierei sale.

Deși este tânăr, conjunctura îl constrânge să acționeze cu prudența excesivă a unui bătrân, cu gândul mereu la relația cauză-efect, repercursiuni și consecințe.

Adversarul său, Traian Băsescu, politicianul care nu ar mai părea tânăr nici dacă și-ar număra anii precum Roberta Anastase colegii din Parlament. Băsescu, ajuns la final de mandat și nemaiavând nimic de pierdut, acționează după dictonul ”după mine potopul”.

Paradoxal, matusalemicul politician se comportă ca un tânăr fără minte și fără responsabilitate. De ce s-ar gândi la viitor, acum când viitorul nu-i mai rezervă ”succesurile” amintite de odrasla agramată, proptită în funcție înaltă tocmai la Bruxelles? Așa cum a răbufnit la rebelii regrupați în partidul pe care-l considera o anexă personală, similară moșiei de la Nana, Băsescu se răstește și la România.

Dacă partidul nu execută întocmai ordinele sale, partidul este mai întâi părăsit, a se citi ”lăsat de rușine”, mai apoi atacat cu toate mijloacele, a se citi ”dat la dezmembrat”. România, care a îndrăznit să-și imagineze viitorul politic și economic altfel decât a dorit tătuca de la Palat, votând împotriva acestuia și nu o dată, ci de trei ori, ei bine, România se confruntă acum cu aceeași amenințare scrâșnită printre măselele celui care s-a trezit, nervos, cu dinastia dată de gard, la Palat. Supărat că viitorul său se desprinde și este lăsat în urmă de destinul națiunii, Traian Băsescu se joacă amenințător cu mâna pe întrerupătorul general care poate decupla de la aparate România aflată încă în convalescență economică. Până acum i s-a zis în toate felurile lui Băsescu, ilegitim, autocrat, tiran, aventurier politic. Pentru prima oară am auzit în aceste zile, enunțată public la adresa președintelui, acuza de demență. Dacă lipsa de scrupule ar fi un simptom, cu siguranță că cine acționează astfel ar trebui consultat de urgență...

Pretextul pentru care Băsescu se joacă cu siguranța economică a țării ar putea părea ridicol, dacă nu ar fi ofensator de-a dreptul: o acciză de 7 eurocenți la litrul de combustibil. Pretextul i-a părut meschin chiar și celui responsabil de ofensă, motiv pentru care Traian Băsescu ”a băgat făină”, ajungând la 12 eurocenți și de râsul curcilor.

Blocajul total a țării, sub pretextul respingerii accizei respective, venind din partea cuiva care va rămâne în manualele de istorie pentru câinoșenia cu care a tăiat salariile și pensiile celor mai amărâți. Acesta este politicianul care ar fi vrut să condiționeze până și acordarea alocației către copiii romilor de școlarizare, de parcă cine nu are carte se va simți mai bine după ce-i iei și ultimul codru de pâine de la gură. Acesta este cel care avea celebrele panouri cu ”Aici sunt banii Dumneavoastră!” și totodată autorul celebrei precizări ”Iarna nu-i ca vara”.

Cel care ridica TVA pe culmi nebănuite, cel care le arăta calea emigrației românilor ajunși pe drumuri după genialele guvernări la care a contribuit direct. Tot el este acela care anul trecut țipa ca din gură de șarpe că USL și Victor Ponta vor să rupă România de lumea civilizată, de Europa, de Occident.

Acum Traian Băsescu își permite să se ia în gură cu FMI și să le conteste expertiza și bunele intenții față de țara noastră. Ultimul ”popular european” care a mers pe această cale, Viktor Orban, a aruncat Ungaria vecină în haos și degringoladă economică nu mai departe de iarna anului 2012, când la noi MRU încă mesteca liniștit meniul de Kobe. Pentru a scăpa din încleștarea cu FMI și a liniști forintul care o luase razna, Viktor Orban a fost nevoit să scoată 500.000 de unguri în stradă, la manifestații de solidaritate. Mi-e teamă că pentru președintele tuturor românilor nu vor ieși, în cazul de față nici 5000.

Singura speranță a românilor, în momentul de față, rămâne doar atitudinea echilibrată a premierului care, tot el, cere nebunului din cetate să lase poarta jos și să iasă la negocieri. În astea trei sau patru persoane care se vor duce la Cotroceni să arunce piatra aruncată în lac de Băsescu stă speranța unei țări. Ponta a mai dat și în alte rânduri dovezi că își înțelege responsabilitățile și le pune mai presus de orgoliul rănit și ambițiile politice. Premierului i se alătură în acest demers și această delegație și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Dacă nici vârsta și nici expertiza acestuia nu vor înclina balanța descentrată a președintelui în direcția potrivită, nu știm ce altceva ar mai putea... Până la urmă, Traian Băsescu pare cel mai încântat de ideea extremă a suspendării sale pe ultima sută de metri rămasă din mandat...

Cât despre România, tristă soarta țării ajunsă să fie atacată tocmai de cel chemat să-i apere interesul și siguranța.