Victor Ponta propune noi tradiții de 1 Mai

Să privim de pildă cel mai recent exemplu de repoziționare a unui lider și a partidului său. Victor Ponta, cel mai tânăr premier al României și totodată lider al celei mai puternice formațiuni politice în prezent, a decis să reorienteze tradiția partidului pe care-l conduce în privința zilei de 1 mai.

Se anulează marea adunare festivă din Parcul Izvor, grătarele, micii și berea se dau la o parte. În schimb, liderul PSD, secondat de soție, recurge la o tradiție românească mai veche și, zicem noi, mai elegantă. Premierul vizitează Parcul Copiilor, plantează copaci și participă personal la igienizarea curții azilului de bătrâni Sf. Luca.

Această abordare e cunoscută ca metoda ”Regina Maria”, cu origini istorice interbelice după cum îi indică și numele, își propune să readucă statura morală a liderilor politici, implicându-i în proiecte filantropice, obligându-i în spiritul sintagmei noblesse oblige la gesturi cu semnificație simbolică și paradigmatică.

Am indicat în primul rând filiația istorică pentru a sublinia că această orientare în relaționarea politică nu le este nici nouă și cu atât mai puțin străină românilor. Să nu uităm însă că este și cea mai acceptată poziționare publică europeană. Politicianul care recurge la o suită de gesturi publice simbolice își construiește în timp o statură și o structură morală care devine paradigmatică, dacă nu chiar coercitivă și pentru ceilalți, fie aceștia aliați, oponenți sau simpli spectatori ai vieții politice.

Lipsa acestei staturi a determinat și lipsa cronică a asumării răspunderii publice în viața politică românească de după 1989. Ar fi interesant de văzut evoluția în timp a graficului demisiilor de onoare și a gesturilor simolice morale ale politicienilor români. Până atunci nu putem decât să constatăm că primii pași sunt făcuți și, iată, într-adevăr schimbarea în politică este invers proporțională cu vârsta politicienilor.

Prin aceste gesturi, care nici nu par a fi percepute deocamdată la justa valoare, de observatorii vieții politice, politicianul Victor Ponta determină nu numai o schimbare a tradițiilor partidului, aducându-l mai aproape de paradigma europeană, ci dovedește fără doar și poate încă ceva. Și anume că, deși a coborât în arena politică într-o perioadă când cetatea cerea circ, el este mai degrabă un politician al diplomației și pâinii. De acest ultim pariu al său, eminamente economic, depinde întreaga sa carieră politică. Va reuși Victor Ponta să le dea românilor mai multă pâine? Aceasta este întrebarea.