Victor Ponta, un fan surpriză al trupei Voltaj

Premierul Victor Ponta a fost văzut pe litoral împreună cu soția și copiii la un concert susţinut de Direcţia 5, Smiley, Vama şi Voltaj pe Black Sea Arena. Știrea abia dacă ar fi menționată în altă țară. Faptul că un politician cântă, râde și dansează la un eveniment public, alături de peste 15.000 de spectatori este considerat un lucru normal. Pentru noi însă această imagine pare aproape nefirească. Românii s-au resemnat de foarte mult timp cu stereotipul politicianului grobian, surprins hăhăind pe la băute și nunți, urcând băut la volan sau insultând și agresând reporterii. Indiferent de tabăra politică din care au făcut parte, politicienii noștri păreau să aibă cu toții un numitor comun: lipsa totală a manșetelor și a bunului-simț.

Noblesse oblige se spunea pe vremuri, iar în zilele noastre vechiul dicton pare să se impună din nou, sub forma pragmatică a funcției care impune norme de imagine. Până la urmă schimbarea a ajuns cum-necum și în România, țara pe care a ocolit-o cu obstinație și unde, până acum, se considera că este sub demnitatea unui politician să se preocupe de imaginea sa publică, rezumându-se adeseori doar la salvarea aparențelor. Cutuma politică occidentală, mai ales cea de peste ocean, consideră însă o imagine personală îngrijită la fel de obligatorie precum cravata la costum. În democrațiile occidentale sunt considerate detalii esențiale unde apare, ce poartă și mai ales cum se poartă un politician, ce spune sau cum este perceput de electorat. Și pe bună dreptate, dacă nu ești în stare să te îngrijești nici măcar de propria ta imagine și ți-este indiferent cum ești perceput de cei din jur, cum vei putea oare să te îngrijești de interesul public al comunității.

Dacă în alte țări cei preocupați de propria imagine sunt mai ales politicienii trecuți de a doua tinerețe, pe care vârsta îi face mai conservatori, în România, paradoxal, lucrurile par să stea invers. Premierul Victor Ponta, cel mai tânăr premier al României, pare decis să schimbe percepția și norma de imagine publică a politicienilor autohtoni. Nu cu mult timp în urmă, acesta a impus schimbarea tradiției mici-beriste de 1 Mai, plantând pomi în parcuri și participând la igienizarea unui cămin de bătrâni. Și ca provocarea să fie completă, la neobișnuitele acțiuni de imagine a participat și soția acestuia. Mesajul pe care echipa de imagine a premierului dorește să o transmită este unul conservator, în sensul bun, mesajul cuiva care prețuiește valorile familiale, de grijă față de interesul public. Ori, ceea ce pentru americani de pildă este deja o rutină a vieții politice, în România reprezintă încă o frondă la adresa purtătorilor de bărbi lungi și caftane grele.

Uzualelor atacuri la adresa premierului li s-au adăugat și ironii mustăcite savant, cu trimitere la toate activitățile acestuia care spărgeau tiparele osificate ale politicii autohtone. Da, premierul trebuie să fie un fraier, din moment ce nu apar bârfe și manele despre presupusele sale amante și relații amoroase. Iar dacă vrei să fii luat definitiv peste picior în România, ca politician, după ce te-ai afișat în public cu soția, mai participă direct și la un meci de baschet, în scopuri caritabile.

Se spune că românul este structural un cârcotaș zeflemitor. Sigur că este mai ușor să ironizezi o inițiativă bună, în loc să te implici. Dar să nu uităm totodată că tot despre români se spune că le dă Dumnezeu mintea cea de pe urmă. Cea care spune că, decât un politician dezbrăcat de caracter, la palat, mai bine unul în echipament sportiv, la un meci de baschet...