VLADIMIR TISMĂNEANU şi responsabilitatea individuală în dosarul Băsescu-Bercea

Dosarul Băsescu-Bercea. Vladimir Tismăneanu, cel care își dispută cu Ion Cristoiu titlul de cel mai mare contorsionist politic din mass media românească, a răspuns și el prezent apelului prin care au fost mobilizați toți lăudacii regimului Băsescu. Pentru distinsul ”intelectual public” înregistrările sunt neconcludente, iar legăturile lui Mircea Băsescu cu mafia clanurilor țigănești sunt ”presupuse”. Transferul de responsabilitate, mai zice Tismăneanu, presupune probe juridice irefutabile.

Moment în care ne-am adus în cor aminte de toate acele condamnări bazate pe probe indirecte sau chiar fără probe -căci doar a rămas scris chiar negru pe alb, în motivările kilometrice semnate printre alții chiar de către Livia Stanciu, prin care instanța justifica cum și de a ajuns inclusiv soția omului de afaceri Bogdan Popvici să fie condamnată la 5 ani lungi de recluziune. Sau ne putem aminti de întortocheatele argumentări ale ”colegului” Dan Tăpălagă, care pe scurt zice ceva de genul că în cazul judecării unui politician probele nici nu mai contează, căci acesta ar fi vinovat din oficiu.

Citeşte şi: Tismăneanu – încă un profitor al regimului Băsescu, care nu se dezminte

Dar să nu-l tragem pe Tismăneanu la răspundere pentru aberațiile altuia... Să rămânem la concluzia valoroasă, susținută de distinsul Timăneanu, conform căreia ”transferul responsabilității [...] fără probe juridice irefutabile este inacceptabil într-un stat de drept”. Mare păcat că nu s-a aplicat așa ceva și în cei zece ani de ”domnie”, ai lui ”vodă” Traian Băsescu...

De aici încolo discursul lui Tismăneanu decade la rangul unei simple induceri în eroare a cititorilor, în fața cărora ”intelectualul lui Băsescu” minimizează vina președintelui și o rezumă la faptul că, rudă fiind, nu putea să nu se solidarizeze cu acesta, cel puțin în primă fază, afectiv.

Păi, în primul rând, conform propriilor spuse, șeful statului s-a solidarizat aproape un an de zile, încă de când a aflat despre tărășenie, chiar din gura celui vizat. Cam mult, chiar și pentru o țărișoară ca a noastră, în care democrația are adeseori inflexiuni bananiere.

Citeşte şi: Ponta: Dacă preşedintele îşi dă demisia, câştigă România, şi nu Puterea sau Opoziţia

În al doilea rând, ceea ce ignoră Tismăneanu, preocupat să-l înfiereze sovietic pe Tăriceanu, este că nu legătura de suflet dintre frații Băsescu preocupă în acest moment opinia publică din România. Transferul de responsabilitate, de care face amintire Tismăneanu, nu poate face abstracție de faptul că Băsescu Traian se presupune că este chiar instrumentul traficului de influență încriminat în acest caz.

Ba mai mult, demisia lui se impune pentru că prin poziția sa Băsescu Traian este susceptibil de influențare și blocare a mecanismului judiciar, ca personaj care a numit deopotrivă magistrați, procurori, ba chiar și chestori. În cazul Băsescu-Bercea a fost deja înlăturat la modul dubios un procuror, căruia i-a fost luat cazul, după care a fost ”executat” pe linie profesională. Detaliul este ignorat cu grație elefantină de Vladimir Tismăneanu, la modul la care chiar ne întrebăm ce ar mai trebui să se întâmple în acest scandal monstruos, ca să vadă și domnia sa în ce butuc și-a înțepenit toporișca...