Vocea Rusiei, vocea cui?

Nimic mai fals. România este la acest moment angajată de o manieră cât se poate de hotărâtă în procesul de integrare euro-atlantică, început tocmai pentru a permite ieșirea din sfera de influență a Rusiei și a obține garanții de securitate sporite.

Acest proces nu doar că nu a fost inversat, dar a fost puternic consolidat de la momentul preluării guvernării de către USL. Pe de o parte, s-au făcut progrese în relația cu Statele Unite și s-au făcut pași importanți în ceea ce privește dezvoltarea bazei de la Deveselu. Pe de altă parte, s-au întârit relațiile cu partenerii europeni, România ieșind treptat din izolarea pe care a generat-o politica externă promovată de Traian Băsescu.

Prin vizitele pe care le-a efectuat la Paris, la Berlin, sau la Roma, Victor Ponta a reușit să așeze România pe noi coordonate în cadrul Uniunii Europene. Aceste vizite au condus la consolidarea alianțelor și, implicit, la sporirea forței pe care România o are în procesul decizional al UE. Ca urmare, avem astăzi șanse sporite să obținem cât mai rapid integrarea deplină în Uniune, inclusiv prin soluționarea pozitivă a dosarului de aderare la Spațiul Schengen. În acest sens, România poate conta inclusiv pe sprijinul Franței, care și-a manifestat disponibilitatea prin vocea primului său ministru, de a face lobby pe lângă statele care au blocat până acum primirea noastră în uniunea vamală.

În același timp, România și-a revenit spectaculos din punct de vedere economic și a reintrat în forță în vizorul marilor companii, atrase de climatul de stabilitate politică instaurat la București, precum și de oportunitățile de investiții în energie, în infrastructură sau în IT. Guvernul de la București a dus în acest sens o politică inteligentă și pragmatică, menită să speculeze maximal atu-urile țării și să îi ofere o poziție cât mai avantajoasă din punct de vedere economic, inclusiv prin crearea premiselor pentru obținerea independenței energetice față de Rusia. Iar în cadrul acestei politici, vizitele efectuate de către premier în China, respectiv de Titusi Corlățean în Rusia, au avut rolul de a atrage noi investiții și nicidecum de a respoziționa România către Est. Apare așadar ca evident că speculațiile pe care le face ”Vocea Rusiei” nu au niciun fel de fundament real și reprezintă în realitate o încercare grosolană de manipulare.

În încheiere, merită să remarcăm că speculațiile oficiosului de la Moscova se întâlnesc într-un anume punct cu obiecțiile exprimate de Traian Băsescu față de parteneriatul propus Chinei de către Victor Ponta. Or, faptul că argumentația ”Vocii Rusiei” se sprijină pe declarațiile președintelui nu este deloc de laudă pentru Traian Băsescu, care, după cum se vede, dă o mână de ajutor ”Mamei Rusia” în încercarea de a agita apele politice de la București și de a tensiona relațiile României cu partenerii săi europeni și SUA.