Voiculescu speră să scape cu suspendare

Dan Voiculescu ne apare în aceste zile ca un Berlusconi, dar mai mic și mai nepriceput. Versiunea locală a magnatului de presă italian, deopotrivă senator, are un conflict similar pe două direcții: și cu legea și cu un adversar politic. Că în Italia nu e președintele în vizor ci premierul și că nu s-a cerut suspendarea ci alegeri anticipate, nici nu mai contează. În mod esențial, cei doi politicieni au aceeași problemă de principiu: nu poți să fii în conflict cu legea și să faci legea, în același timp.

Cu toate acestea și politicianul român și cel italian, fac eforturi politice majore pentru a se sustrage brațului lung al legii. Senatorul Voiculescu a temporizat cât a putut prin demisii repetate, iar acum cere din nou suspendarea președintelui Băsescu, pe motiv că acesta a intervenit în Justiție când a discutat cu Tiberiu Nițu dspre revocarea procurorului Lucian Papici. Silvio Berlusconi a presat asupra guvernului premierului de centru-stânga Enrico Letta, încercând să provoace alegeri anticipate, nu în ultimul rând prin demisia miniștrilor proprii din cabinetul acestuia.

De aici asemănările se cam termină și rămânem numai cu deosebiri, dar la fel de interesante, credem noi. În primul rând Berlusconi a fost mult mai norocos în raport cu legea decât Voiculescu, dacă ar fi să amintim numai detaliul că senatorul italian a reușit să-și comute pedeapsa inițială de patru ani de închisoare într-un an de arest la domiciliu. În al doilea rând, pe Silvio Berlusconi, preocupat să împiedice ridicarea imunității sale parlamentare, l-au forțat să bată în retragere politicienii din propriul partid, unii dintre ei cândva chiar aliații cei mai apropiați. Pe fondul acestei veritabile rebeliuni în care partidul lui Berlusconi risca să fie rupt în două de 25 de senatori, premierul Letta a dat dovadă de curaj și fermitate și declarând că nu se cramponează de putere, a cerut un vot de încredere. Confruntat cu perspectiva de a-și pierde partidul, Silvio Berlusconi a ales răul mai mic și a accepta o retragere umilitoare, acordând în ultima clipă votul de încredere adversarului său politic. Ca o consecință imediată a acestei înfrângeri, senatul italian a demarat procedurile necesare pentru ridicarea imunității parlamentare care l-a protejat până acum pe Silvio Berlusconi de rigorile legii.

Nu-l putem suspecta pe Traian Băsescu că ar putea avea un curaj similar premierului Letta. Președintele român a înțeles morala și riscurile pe care le implică o confruntare cu judecata populară încă de la referendumul demitere de anul trecut. Salvat in extremis printr-un subterfugiu avocățesc, Traian Băsescu nu a depășit realmente niciodată umilitorul reflux al simpatiei populare, dovadă și repetatele încercări ulterioare de a mima băile de mulțime de odinioară prin mizanscene mai mult sau mai puțin elaborate.

La fel, nu-l putem suspecta nici pe Dan Voiculescu că s-ar putea confrunta cu cel mai mic semn de rebeliune în rândurile Partidului Conservator.

Detaliul pe care nu-l poate înțelege senatorul român – și din această perspectivă îl și definește ca om politic – este că indiferent cât de gravă i se pare domniei sale presupusa încălcare a Constituției de către Traian Băsescu, nu are căderea să apere legea cineva care tocmai urmează să-i suporte rigorile. Orice alt om politic român ar fi fost îndreptățit să tragă același semnal de alarmă, nu și Dan Voiculescu, a cărei recentă victimizare în fața Justiției pur și simplu nu cadrează și nu dă bine în pagină.