Vor suferi bucureştenii din cauza “băieţilor deştepţi” de la Metrorex ?

În anii '90, perioadă extrem de efervescentă în ceea ce priveşte manifestarea conflictelor sindicale, unul din cele mai negre coşmaruri ale guvernului era intrarea în grevă a angajaţilor de la Metrorex. O încetare a circulaţiei garniturilor de metrou înseamna o creştere a aglomeraţiei de la nivelul străzii, Bucureştiul devenind rapid un oraş blocat.

Luni ar fi trebuit să avem o altă grevă la Metrorex, liderii sindicalişti anunţând în ultimul moment că o vor amâna cu două săptămâni. Motivul invocat e unul clasic, nevoia ca salariile celor care lucrează în subteran să fie majorate în condiţiile în care aceştia depun o activitate vitală într-un spaţiu extrem riscant. O motivare mai logică nici că nu se putea, singurul argument împotriva ei fiind că salariul mediu al celor de la Metrorex este aproape dublu faţă de media pe ţară, nivelul acestuia crescând semnificativ în ultimii ani. Atunci care ar fi motivul real al grevei?

Cineva mai cârcotaş ar atrage atenţia asupra faptului că în vară, corpul de control al primului ministru a reziliat un contract dintre Metrorex şi o firmă numită Sindomet, care deţine 75% din spaţiile publicitare şi comerciale din subteran. Desigur în spatele Sindomet se află Uniunea Sindicatelor Libere din Metrou (USLM), care a obţinut astfel profituri de peste un milion de lei doar anul trecut. De aici și până la a afirma că în spatele declanșării conflictului de muncă se află nemulțumirea ”săracilor”
lideri sindicali pentru faptul că au fost nevoiți să se lipsească de asemenea venituri nu mai este decât un mic pas; logic de altfel...

În tumultul viitoarelor ostilităţi dintre liderii sindicali şi guvern, la mijloc vom fi prinşi desigur noi, cei care mergem cu metroul. Nu-i văd pe liderii sindicali de la Metrorex circulând cu metroul ca să vadă cum este când acesta nu mai merge, dar şapte sute de mii de bucureşteni vor fi prinşi între interesele meschine ale unor “băieţi deştepţi” din subterane şi dorinţa guvernului de a decăpuşa Metrorexul. Navetiştii sunt folosiţi astfel ca un fel de ostatici ai unor lideri sindicali care vor grevă pentru că nu-şi mai primesc sinecurile din afacerile complexe derulate prin subteranele Bucureştiului.

De asemenea această situaţie mai arată ceva. Ce se întâmplă când nişte angajaţi care îşi fac treaba în mod corect sunt utilizaţi ca masă de manevră şi presiune de nişte lideri sindicali interesaţi doar de propriul lor buzunar.

Succesul oricărei acţiuni sindicale întreprinse de angajaţi ai statului depinde de capacitatea celor care protestează de a şantaja social executivul. Cu cât bunul public este perceput de populaţie ca fiind mai important cu atât acest şantaj este mai puternic şi presiunea asupra guvernului de a rezolva problema mai repede creşte. Ceea ce au în mână sindicaliştii de la Metrorex este capacitatea de a bloca instantaneu întreaga Capitală, o armă de negociere extrem de dură.