Vrem sau nu să fim independenți de Rusia? Aceasta este întrebarea reală în disputa privind gazele de șist

Eco-civismul apărut ca peste noapte în România continuă să își facă prezența în spațiul public. După „zbierăturile” și „bubuielile” din Piața Universității împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, acum a venit și rândul gazelor de șist să reaprindă focul verde al ecologismului în sufletele celor care și-au găsit o nouă vocație, cea de protestatar. Ca și în cazul Roșia Montană, lipsa informațiilor este prezentă și la protestele împotriva gazelor de șist. Contestatarii nu știu decât un singur lucru - că exploatarea gazelor de șist nu este bună.

Această abordare ne duce cu vreo 24 de ani în urmă și nu face altceva decât să pună piedici investițiilor în România și dobândirii independenței energetice față de Rusia.

Cei care protestează acum împotriva gazelor de șist nu înțeleg, sau se fac că nu înțeleg, un lucru esențial pentru țara noastră -  importanța pe care independența energetică o are pentru statul roman și pentru fiecare cetățean. În acest moment, România este la mâna Rusiei din punct de vedere al asigurării necesarului de gaze, fapt ce duce la o dependență vitală pentru țara noastră. Pentru România, dar și pentru întreaga Europă, gazul este un instrument de șantaj pe care Rusia îl folosește  de fiecare dată când vrea să își impună punctul de vedere sau vrea să dea o lecție.

Pe de altă parte, românii spun că sunt gazele scumpe, că toate prețurile sunt mari, dar protestează împotriva unei posibilități reale de a reduce prețurile la gaze și, implicit, la alte produse sau utilități, simțitor față de cele pe care le avem astăzi ca urmare a sumei pe care o plătim pentru gazul rusesc. La ora actuală, gazul pe care România îl cumpără de la ruși are unul dintre cele mai mari prețuri din Europa, iar o încercare a scăderii acestuia nu este posibilă decât dacă Rusia este de acord. Cu rușii nu poți negocia decât atunci când ai un plan de siguranță, iar în acest caz gazele de șist reprezintă un avantaj pentru România.

Nu trebuie uitat însă un element esențial al întregului scandal iscat în jurul gazelor de șist. Această resursă neconvențională este un element strategic în bătălia de supremație energetică dintre americani și ruși. În această luptă dintre cele două mari puteri nu este implicată numai România, ci mai multe state europene care încearcă să iasă de sub tutela rusească și să își dobândească independența. În acest moment, vedem cum companiile americane își fac apariția pe teritoriul Europei în căutarea surselor de energie, naturală sau neconvențională. Dacă americanii reușesc să intre pe piața energetică europeană, atunci acest lucru reprezintă un câștig în fața Rusiei.

Acest tip de resursă energetică s-a dovedit a fi extrem de util în Statele Unite, reușind să reducă prețul la energie, dar să slăbească și dependența față de importul din alte părți ale lumii pentru a-și asigura necesarul energetic. Argumentele legate nesiguranța procesului de exploatare prin fracturare hidraulică este combătut de experiența americanilor în acest domeniu și de faptul că tehnologia evoluează.

Ideea că ne vindem țara străinilor, așa cum am spus mai sus, este una care ține de o concepție caracteristică perioadei comuniste. Peste tot în lume sunt companii care extrag metale, gaze, petrol, și care plătesc statului respectiv redevențe, impozite și alte dări. A face din România un caz aparte nu este în avantajul nostru. România nu se vinde altora, ci pur și simplu suntem parte a comunității internaționale și a unei lumi în care statele cu tehnologii avansate exploatează în state care au resurse, dar nu au cum să le valorifice.

În România mai este un aspect pe care nimeni nu vrea să îl aibă în vedere. Volumul de gaze de șist pe care țara noastră îl are nu este cunoscut încă. De aceea, până să ajungem să vorbim de exploatare trebuie făcută explorarea - exact ceea ce se întâmplă zilele acestea în Pungești. Manipularea oamenilor și faptul că aceștia nu sunt informați cu privire la ce se întâmplă în realitate în comunele lor au dus la producerea protestelor.

Protestele din Vaslui și din alte orașe ale țării aduc în discuție și o altă temă care a tot dat bătăi de cap României de mult timp. Care este viitorul țării noastre? Avem de ales între două variante. Vrem o țară care să atragă investiții, iar astfel să crească nivelul de trai al cetățenilor, sau vrem o țară fără absolut nimic, fără industrie, fără minerit, fără exploatări? Investițiile și banii marilor companii nu vin într-un stat pus la conservare pentru viitor. Ne tot gândim la generațiile următoare și la cum vor trăi acei oameni, însă nu ne punem problema că pentru a exista o generație următoare avansată și puternică din punct de vedere economic, actuala generație trebuie să pună bazele. Protestele și respingerea unor investiții nu fac decât demonstreze că nu ne pasă de viitor, în ciuda tuturor sloganelor pe care le urlă și afișează de fiecare dată când au ocazia ecologiștii de azi.

Județul Vaslui se confruntă, de asemenea, cu grave probleme sociale și economice. La nivel național este cea mai săracă regiune, iar perspectivele economice nu sunt unele îmbucurătoare. De fiecare dată când apar în fața camerelor, locuitorii din Vaslui spun că vor locuri de muncă, însă când li se oferă posibilitatea de a avea locuri de muncă ei preferă să îi alunge pe investitori. Pentru mulți vasluieni sondele celor de la Chevron ar fi un plus economic.

Dacă ne dorim cu adevărat ca țara noastră să se dezvolte, atunci ar trebui să luăm în calcul toate elementele care pot duce la acest lucru. Trebuie cântărit ce e mai important pentru toți românii, pentru viitorul țării și pentru economie. România trebuie să iasă din paradigma nu vrem pe nimeni să ne exploateze resursele și să înțelegem că trebuie să ne folosim de resursele pe care le avem pentru a conta la nivel internațional.